CUVÂNTUL ACUM PE CITITURILE DE MASĂ
pentru 13 ianuarie 2014
Textele liturgice aici
ACOLO nu este evanghelizare fără Duhul Sfânt. După ce am petrecut trei ani ascultând, umblând, vorbind, pescuit, mâncând cu, dormind lângă și chiar așezându-ne pe pieptul Domnului nostru ... Apostolii păreau incapabili să pătrundă în inimile națiunilor fără Rusaliile. Abia când Duhul Sfânt a coborât asupra lor în limbi de foc, misiunea Bisericii avea să înceapă.
La fel, misiunea lui Isus – incubat în liniște timp de treizeci de ani – nu trebuia să înceapă până când El nu va fi botezat, când Duhul Sfânt a coborât peste El ca un porumbel. Dar dacă veți observa, Isus nu a început imediat să predice. Mai degrabă, Evanghelia după Luca ne spune că „plin de Duhul Sfânt„Iisus a fost”condus de Duhul în deșert.” După ce a îndurat patruzeci de zile și nopți de post și ispite, Isus a apărut „în puterea Duhului Sfânt. " [1]cf. Luca 4:1, 14 Atunci auzim cuvintele Mântuitorului nostru în Evanghelia de astăzi:
Acesta este timpul împlinirii. Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.
Dacă ești catolic, ai fost pecetluit cu Duhul Sfânt prin propriul tău Botez și Confirmare. Dar asta nu înseamnă că cineva este neapărat să fii a condus de Duhul cu atât mai puţin în putere a Duhului Sfânt. Cum a atras Isus, acest tâmplar obscur din Nazaret, atât de repede și de puternic pe Simon, Iacov și Andrei? A fost intriga? A fost dorinta de schimbare? Plictiseală? Nu, a fost „prin El, și cu El și în El... în unitate” [2]de la Ritul de comuniune și puterea Duhului Sfânt că inimile lor au fost deschise.
Duhul Sfânt este agentul principal al evanghelizării: El este cel care îndeamnă fiecare individ să vestească Evanghelia și El este cel care în adâncul conștiințelor face ca cuvântul mântuirii să fie acceptat și înțeles. — PAUL VI, Evangelii Nuntiandi, nu. 75
Isus creează calea fiecărui evanghelizator după El și este aceasta: pentru a ne mișca în puterea Duhului Sfânt, trebuie mai întâi să fim dispuși să fim conduși de Duhul. Și asta înseamnă să fii condus, nu numai spre pășuni verzi, ci și prin valea umbrei morții: deșertul. Deșertul este un simbol al încercărilor, ispitelor și luptelor zilnice care, dacă suntem docili cu voința lui Dumnezeu în ele, ne purifică credința și ne golește de sine, astfel încât să fim din ce în ce mai umpluți cu puterea Duhului.
Nu este Hannah, în prima lectură, un exemplu frumos al deșertului prin care trecem cu toții într-o formă sau alta? Este un suflet prețios, iubit atât de profund de soțul ei. Dar ea nu poate concepe un copil, chiar dacă este credincioasă Domnului. Drept urmare, ea este luată de alții. Se pare că uneori Dumnezeu te-a uitat? Că El se ia de tine? Că El îi binecuvântează pe cei răi în timp ce tu întâlnești o încercare după alta? Frate, acesta este Duhul care te conduce în pustie; Soră, aceasta este purificarea și încercarea credinței tale, care te golește de sine pentru a fi împuternicită de Duhul.”căci puterea se desăvârșește în slăbiciune.”
Psalmul de azi spune:
Prețioasă este în ochii Domnului moartea credincioșilor Săi.
Dumnezeu nu este un sadic. Nu-i face plăcere să ne vadă suferind mai mult decât îi place unui tată să-și disciplineze copiii. Dar ceea ce este prețios pentru Domnul este să-și vadă copiii murind pentru sine: egoism, mândrie, ură, invidie, lăcomie etc. Este prețios pentru Domnul pentru că El ne vede atunci devenind cine ne-a creat să fim; este prețios pentru că El nu ne lasă niciodată goli și goi, ci ne îmbracă cu smerenie, răbdare, blândețe, blândețe, bucurie, iubire... rodul Duhului Sfânt.
Hannah a născut în cele din urmă un fiu târziu în viață. De ce nu ar putea avea o familie mare ca toți ceilalți? Acesta rămâne un mister, la fel cum multe dintre suferințele noastre vor rămâne un mister. Dar fiul ei Samuel a devenit puntea care a condus la împărăția lui David, care a fost precursorul domniei veșnice a lui Hristos. La fel, Isus nu a făcut ucenici ai lumii întregi. Dar încercările Sale din deșert au pus bazele pentru alegerea a doisprezece bărbați care, în cele din urmă, au zguduit întreaga lume. Și asta, desigur, nu a început până când Apostolii înșiși au trecut prin deșertul camerei de sus.
Fiul, deși era, a învățat ascultarea din ceea ce a suferit... s-a golit pe sine... devenind ascultător până la moarte... Din această cauză, Dumnezeu l-a înălțat foarte mult. (Evr 5:8; Fil 2:7-9)
Deci nu judeca deșertul. Lasă Duhul să te conducă. Răspunsul nu este „De ce Doamne?” dar „Da, Doamne”. Și apoi, ca Isus și Ana în deșerturile lor, roagă-te, mustră ispitele lui Satana, rămâi credincioși și așteaptă ca Duhul Sfânt să schimbe slăbiciunea în putere, sterilitatea în fertilitate spirituală, deșertul într-o oază.
...îndemnăm pe toți evanghelizatorii, oricine ar fi ei, să se roage fără încetare la Duhul Sfânt cu credință și fervoare și să se lase călăuziți cu prudență de El, ca inspirator decisiv al planurilor, inițiativelor și activității lor evanghelizatoare. — PAUL VI, Evangelii Nuntiandi, nu. 75
Fundamentul mare și ferm al vieții spirituale este jertfa noastră lui Dumnezeu și a fi supuși voinței Lui în toate lucrurile... Dumnezeu ne ajută cu adevărat oricât de mult am simți că am pierdut sprijinul Lui. — pr. Jean-Pierre de Caussade, Abandonarea către Providența Divină
ÎNTREBĂRI LEGATE
- O serie despre Duhul Sfânt, Reînnoirea Carismatică și „Noua Rusalii” viitoare: Carismatic?
A primi Acum Word,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.
Hrana spirituală pentru gândire este un apostolat cu normă întreagă.
Vă mulțumim pentru sprijinul acordat!
Alătură-te lui Mark pe Facebook și Twitter!
