Spitalul de teren

ÎNAPOI în iunie 2013, v-am scris despre schimbările pe care le-am discernut cu privire la slujirea mea, cum este prezentat, ce este prezentat etc. în scrisul numit Cântecul paznicului. După câteva luni de reflecție, aș dori să vă împărtășesc observațiile mele din ceea ce se întâmplă în lumea noastră, lucruri pe care le-am discutat cu directorul meu spiritual și unde simt că sunt condus acum. Vreau și eu să invit intrarea ta directă cu un sondaj rapid de mai jos.

UNDE SUNTEM IN LUME?

În octombrie 2012, v-am împărtășit câteva cuvinte personale referitoare la ora la care ne aflăm în lume (vezi Așa că puțin timp a rămas). A urmat anul trecut cu Ora Sabiei, în care am fost obligat să avertizez că ne apropiem de o perioadă de discordie și violență între națiuni. Oricine urmărește titlurile astăzi poate vedea că lumea continuă pe o cale periculoasă de război, deoarece Iranul, China, Coreea de Nord, Siria, Rusia, Statele Unite și alte națiuni continuă să intensifice retorica și/sau activitatea de război. Aceste tensiuni s-au accentuat și mai mult pe măsură ce economia globală, acum pe un respirator, abia arată un puls din cauza a ceea ce Papa Francisc numește „corupție”, „idolatrie” și „tiranie” a sistemului financiar global. ^[1]cf. Evangelii Gaudium, n. 55-56

Dacă există tulburări spirituale la indivizi, aceasta este paralelă cu tulburări în natură. Semnele și minunile continuă să se dezvolte cu o viteză uluitoare, în timp ce cosmosul, pământul, oceanele, clima și creaturile continuă să „geme” cu o voce comună că „nu totul este bine”.

Dar cred cu tărie, frați și surori, că timpul avertismentului este, în cea mai mare parte, terminată. Într-una dintre primele lecturi de la Liturghie săptămâna aceasta, auzim de „scrierea pe perete”. ^[2]vedea Scrisul pe zid De zeci de ani, dacă nu de secole încoace, Domnul a făcut intervenția fără precedent de a o trimite pe Preacurată Mamă în apariție după apariție pentru a-și chema copiii înapoi acasă. Aceste avertismente, totuși, au rămas în cea mai mare parte neascultate, deoarece lumea se îndreaptă acum spre o nouă ordine mondială care are toate dimensiunile și asemănarea Fiarei lui Daniel și Apocalipsa. Tot ce am început să scriu acum vreo 8 ani se împlinește cu o viteză vertiginoasă.

Și totuși, timpul nostru este foarte diferit de cel al lui Dumnezeu. Îmi amintesc imediat de pilda celor zece fecioare, doar cinci dintre ele având suficient ulei în lămpile lor. Și totuși, Isus ne spune că „toţi au adormit şi au adormit.Matei 22:21 ^[3]Matt 25: 5  Cred că ne aflăm acum în acea perioadă în care știm că este aproape miezul nopții... dar atât de mulți credincioși adorm. Ce vreau să spun? Că mulți sunt atrași în spiritul lumii, încet hipnotizat de strălucirea răului care strălucește întuneric asupra noastră din toate direcțiile. Acestea au fost câteva dintre primele cuvinte ale recentului îndemn apostolic al Papei Francisc:

Marele pericol în lumea de astăzi, pătrunsă de consumism, este dezolarea și angoasa.  născut dintr-o inimă mulțumită, dar lacomă, din căutarea febrilă a plăcerilor frivole și dintr-o conștiință tocită. Ori de câte ori viața noastră interioară este prinsă de propriile interese și preocupări, nu mai este loc pentru alții, nu mai este loc pentru săraci. Glasul lui Dumnezeu nu se mai aude, bucuria liniştită a iubirii Lui nu se mai simte, iar dorinţa de a face bine se estompează. Acesta este un pericol foarte real și pentru credincioși. Mulți cad pradă ei și ajung să fie resentiți, supărați și nepăsători. Acesta nu este un mod de a trăi o viață demnă și împlinită; nu este voia lui Dumnezeu pentru noi, nici nu este viața în Duhul care își are izvorul în inima lui Hristos înviat. —PAPA FRANCIS, Evangelii Gaudium, Îndemnul apostolic, 24 noiembrie 2013; n. 2

Însăși somnolența noastră față de prezența lui Dumnezeu este cea care ne face insensibili la rău: nu-L auzim pe Dumnezeu pentru că nu vrem să fim deranjați, așa că rămânem indiferenți față de rău... „somnolea” este a noastră, a celor de noi care nu vrem să vedem toată forţa răului şi nu vrem să intrăm în Patimile lui. — PAPA Benedict al XVI-lea, Audiența Generală, Vatican, 20 aprilie 2011, Agenția Catolică de Știri

Tocmai din această cauză slujirea mea trebuie să ia o nouă direcție.

SPITALUL DE CÂMPĂ

Trăim într-o lume consumeristă, pornografică și violentă. Mass-media și divertismentul nostru ne bombardează continuu cu acele teme minut de minut, oră de oră. Prejudiciul pe care acest lucru l-a făcut familiilor, diviziunea pe care a creat-o, rănile pe care le-a generat chiar și unora dintre cei mai credincioși slujitori ai lui Hristos nu sunt de neglijat. Tocmai de aceea mesajul Milei Divine a fost programat pentru această oră; de ce jurnalul Sfintei Faustine își răspândește frumosul mesaj de milă în acest moment în întreaga lume (citește Marele refugiu și portul sigur).

Auzim continuu în mass-media că Papa Francisc a luat un ton semnificativ diferit față de predecesorii săi – că s-a îndepărtat de puritatea doctrinară a papilor din trecut cu o filozofie mai „incluzivă”. Benedict este pictat ca Scrooge, Francis ca Moș Crăciun. Dar asta tocmai pentru că lumea nu înțelege și nici nu percepe dimensiunile spirituale ale războiului cultural care a avut loc. Papa Francisc nu s-a îndepărtat de predecesorii săi mai mult decât a plecat un șofer de taxi de la destinație, luând o rută alternativă.

De la revoluția sexuală din anii 1960, Biserica a trebuit să se adapteze continuu la schimbările rapide din societate, accelerate exponențial de tehnologie. A cerut Bisericii să contracareze ideologiile false și profeții falși din vremurile noastre cu o teologie morală solidă. Dar acum, victimele bătăliei dintre cultura vieții și cultura morții vin de la încărcătura elicopterului. Biserica trebuie să urmeze o cale alternativă:

Văd clar că lucrul de care biserica are cel mai mult nevoie astăzi este capacitatea de a vindeca rănile și de a încălzi inimile credincioșilor; are nevoie de apropiere, proximitate. Văd biserica ca un spital de campanie după luptă. Este inutil să întrebi o persoană grav rănită dacă are colesterol ridicat și despre nivelul zahărului din sânge! Trebuie să-i vindeci rănile. Atunci putem vorbi despre orice altceva. Vindecați rănile, vindecați rănile ... Și trebuie să începi de la capăt. —PAPA FRANCIS, interviu cu AmericaMagazine.com, Septembrie 30th, 2013

Rețineți că Papa Francisc subliniază că acest „spital de campanie” este pentru „credincios… după luptă.” Nu avem de-a face aici cu virusul gripei, ci cu membrele suflate și cu răni căscate! Când auzim statistici precum peste 64% dintre bărbații creștini vizionează pornografie, ^[4]cf. Seria Cuceriți, Jeremy și Tiana Wiles știm că sunt victime grave de pe câmpul de luptă al familiei și comunităților.

MINISTERUL MEU MERGE ÎNAINTE

Chiar înainte ca Papa Francisc să fie ales, în sufletul meu era un sentiment profund că slujirea mea trebuia să se concentreze din ce în ce mai mult pe a aduce îndrumare și ajutor sufletelor pur și simplu. cum să trăiască zi de zi în cultura de astăzi. Că oamenii au nevoie de autentic speranţă mai presus de toate. Că Biserica Creștină nu mai este veselă și că noi (și eu) trebuie să redescoperim adevărata noastră Sursă de bucurie.

Doresc să-i încurajez pe credincioșii creștini să se angajeze într-un nou capitol de evanghelizare marcat de această bucurie, indicând în același timp noi căi pentru călătoria Bisericii în anii următori. —PAPA FRANCIS, Evangelii Gaudium, Îndemnul apostolic, 24 noiembrie 2013; n. 1

Pentru mine personal, mesajul Papei Francisc a fost o continuitate interioară cu ceea ce îi spune Duhul Sfânt Biserica de astăzi și, prin urmare, o confirmare minunată a unde trebuie să meargă această slujire.

Acest lucru, desigur, ridică întrebarea cu privire la avertismentele pe care le-am dat din când în când în ultimii opt ani și vor mai apărea? Ca întotdeauna, mă străduiesc să scriu ceea ce simt facand vrea, nu ceea ce vreau eu. Uneori, când răniții intră într-un spital de campanie pe câmpul de luptă, ei întreabă: „Ce tocmai s-a întâmplat?” Sunt năuciți, năuciți, confuzi. Ne putem aștepta la aceste întrebări în viitor din ce în ce mai mult pe măsură ce economiile se prăbușesc, izbucnește violența, libertățile sunt luate și Biserica este persecutată. Deci, da, vor exista ocazii în care anticipez că ceea ce se întâmplă în lumea noastră trebuie subliniat uneori pentru a ajuta la explicarea unde suntem și încotro ne îndreptăm.

MEDIUL

Întrebarea cu care m-am luptat cu adevărat anul acesta este cum Domnul vrea să continui această slujire. De departe, cea mai mare audiență este online cu aceste scrieri. Cea mai mică audiență, de departe, este la evenimente și conferințe live. Locurile live pur și simplu se micșorează și se micșorează până la punctul în care nu este o bună utilizare a timpului sau a resurselor mele să continui să călătoresc atunci când atât de puțini vin la aceste evenimente. A doua audiență ca mărime este cu webcast-urile mele la Embracing Hope.tv

Un lucru pentru care mă rog de câțiva ani, de fapt, este să ofer cititorilor meditații zilnice sau cel puțin frecvente asupra lecturilor Liturghiei. Nu o omilie, ci doar reflecțiile pline de rugăciune ale unui laic. Aș încerca să le păstrez scurte și până la punctul în care lecturile mele obișnuite tind să ofere mai mult un context teologic.

Un alt lucru pentru care m-am rugat este să ofer un fel de audiocast sau podcast.

Sincer să fiu, m-am chinuit dacă să continui sau nu transmisiunile web. Acestea vă sunt utile? Ai timp să le urmărești?

Și ultima, desigur, este muzica mea, care este fundamentul slujirii mele. Ești conștient de asta? Îți slujește?

Acestea sunt întrebări la care sper că veți lua un moment pentru a răspunde într-un sondaj anonim de mai jos, pentru a mă ajuta să stabilesc mai bine cu ce vă hrănește hrană spirituală, și ce nu este. De ce ai nevoie? Cu ce ​​va pot servi? Ce se administrează pe rănile tale...?

Ideea tuturor este să spun că simt că este timpul să înființez un câmp spital; pentru a smulge câțiva pereți, a împinge niște mobilier și a instala niște unități de triaj. Pentru că vin răniții aici. Ei sosesc la ușa mea și văd mai mult decât orice, au nevoie de asigurarea duioasă a lui Isus, de medicamentele vindecătoare ale Duhului și de brațele mângâietoare ale Tatălui.

Din punct de vedere personal, am nevoie și de acest spital de campanie. La fel ca toți ceilalți, am avut de-a face în ultimul an cu stres financiar, diviziuni în familie, opresiune spirituală etc. Și recent, mi-a fost greu să mă concentrez, îmi pierd echilibrul etc. medicii. În ultimele săptămâni, am stat la computer și mi-a fost foarte greu să scriu ceva... Nu spun asta pentru a-ți invoca simpatia, ci pentru a-ți cere rugăciunile și pentru ca tu să știi că merg cu tine în tranșee de încercare de a crește copii în lumea noastră păgână, de a combate atacurile asupra sănătății, fericirii și păcii noastre.

În Isus, vom fi biruitori! Vă iubesc pe toți. Ziua Recunoștinței fericită tuturor cititorilor mei americani.