ISUS a spus, "Eu sunt lumina lumii.”Acest„ Soare ”al lui Dumnezeu a devenit prezent lumii în trei moduri foarte tangibile: în persoană, în Adevăr și în Sfânta Euharistie. Isus a spus-o astfel:
Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Ioan 14: 6)
Astfel, ar trebui să fie clar pentru cititor că obiectivele lui Satana ar fi să obstrucționeze aceste trei căi către Tatăl ...
ECLIPSA MODULUI
Apostolul Ioan scrie că Isus, „era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu, iar Cuvântul era Dumnezeu”(Ioan 1: 1) Acest Cuvânt a devenit trup. Făcând acest lucru, Isus a adunat toată creația în ființa Sa și, luând trupul Său, trupul Său la Cruce și învându-l din morți, Isus a devenit Calea. Moartea a devenit o ușă pentru care toți să găsească speranță credinţă În Hristos:
... doar din bobul care cade pe pământ vine marea recoltă, de la Domnul străpuns pe cruce vine universalitatea ucenicilor săi adunați în trupul său, adus la moarte și înviat. —PAPA BENEDICTUL XVI, prima sesiune a sinodului special din Orientul Mijlociu, 10 octombrie 2010
Împotriva acestei căi a apărut primul „anticrist” în persoana lui Iuda, la care Isus se referă ca „fiul pierzaniei” (Ioan 17:12), un titlu pe care Pavel îl folosește mai târziu pentru a se referi la Antihrist (2 Tes 2). : 3).
Antihrist se va bucura de folosirea liberului arbitru pe care diavolul va opera, așa cum s-a spus despre Iuda: „Satana a intrat în el”, adică prin instigarea lui. -Sf. Toma de Aquino, Comentează în II Tes. II, Lec. 1-III
Cuvântul făcut carne a fost crucificat. Acesta a fost primul Eclipsa lui Dumnezeu, pe care nici un om și nici un înger nu poate să-l distrugă. Dar, prin liberul nostru arbitru, noi poate să persecutați, ascundeți și chiar eliminați prezența Lui cu noi.
Acum era cam amiaza și întunericul a venit peste tot pământul până la trei după-amiaza din cauza unei eclipse de soare. (Luca 23: 44-45)
Și totuși, chiar această eclipsă a Domnului nostru a deschis o nouă Era a Speranței pentru toată creația, pe măsură ce capul lui Satana a început să fie zdrobit.
Și astfel transformarea lumii, cunoașterea adevăratului Dumnezeu, slăbirea forțelor care domină pământul, este un proces de suferință. —PAPA BENEDICT XVI, din discuția fără scripturi la prima sesiune a sinodului special din Orientul Mijlociu, 10 octombrie 2010
ECLIPSA ADEVĂRULUI
„Adunată în trupul Său”, Biserica s-a născut din partea Lui. Dacă Isus este lumina lumii - lampa - Biserica este sfeșnicul Său. Suntem însărcinați să-l purtăm pe Isus în lume ca. Adevăr.
Mergeți, așadar, și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului sfânt, învățându-i să respecte tot ce v-am poruncit. Și iată, sunt cu tine mereu, până la sfârșitul veacului. (Matei 28: 18-20)
Isus a venit pentru a-l salva pe om de păcat, pentru a-i elibera de sclavia lui.
… Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera. (Ioan 8:32)
Prin urmare, sfeșnic este punctul focal al atacului lui Satana. 
Agenda sa este, încă o dată, să „răstignească” Trupul lui Hristos astfel încât să ascundă Adevărul și să-i conducă pe oameni în sclavie.
A fost un criminal de la început ... este un mincinos și tatăl minciunilor. (Ioan 8:44)
După cum am explicat în cartea mea, Confruntarea finală, am trecut printr-o lungă confruntare istorică între Biserică - „femeia îmbrăcată în soare” - și „balaurul”, Satana. El minte astfel încât să ucidă; ascunde Adevărul astfel încât să aducă omenirea în sclavie; a semănat sofisticări pentru a culege, în vremurile noastre, un cultura morții. Acum, Eclipsa Adevărului ajunge la vârf.
Căutând cele mai adânci rădăcini ale luptei dintre „cultura vieții” și „cultura morții” ... Trebuie să mergem în centrul tragediei trăite de omul modern: eclipsa simțului lui Dumnezeu și a omului ... [care] conduce inevitabil la un materialism practic, care generează individualismul, utilitarismul și hedonismul. —POPUL JOHN PAUL II, Evangelium Vitae, nr.21, 23
Pe măsură ce razele „luminii lumii” devin din ce în ce mai ascunse, dragostea devine rece.
... din cauza creșterii răutății, dragostea multora se va răci. (Matei 24:12)
Adevărata problemă în acest moment al istoriei noastre este că Dumnezeu dispare din orizontul uman și, odată cu estomparea luminii care vine de la Dumnezeu, umanitatea își pierde rolul, cu efecte distructive din ce în ce mai evidente.. - BENEFICIUL POPULUI XVI, Scrisoarea Preasfinției Sale Papa Benedict al XVI-lea către Toți Episcopii Lumii, 10 martie 2009; Catholic Online
În textul pregătit al omiliei sale de la Ziua Mondială a Tineretului din Denver, Colorado, în 1993, Ioan Paul al II-lea a încadrat această bătălie în termeni apocaliptici, sugerând funcționarea spiritului anti-Hristos:
Această luptă este paralelă cu lupta apocaliptică descrisă în [Apocalipsa 11: 19-12: 1-6, 10 despre bătălia dintre „femeia îmbrăcată cu soarele” și „balaurul”]. Bătălii de moarte împotriva vieții: o „cultură a morții” încearcă să se impună dorinței noastre de a trăi și de a trăi din plin ... Vaste sectoare ale societății sunt confuze în ceea ce privește ceea ce este corect și ceea ce este greșit și sunt la mila celor cu puterea de a „crea” opinii și de a le impune altora. —POPE JOHN PAUL II, Homily Cherry Creek Park Park, Denver, Colorado, 1993
Papa Benedict a continuat recent de-a lungul acestei teme:
Această luptă în care ne găsim ... [împotriva] puterilor care distrug lumea, este despre care se vorbește în capitolul 12 din Apocalipsa ... Se spune că balaurul direcționează un mare curent de apă împotriva femeii care fugă, pentru a o mătura ... Cred că că este ușor de interpretat ceea ce reprezintă râul: acești curenți domină pe toată lumea și vor să elimine credința Bisericii, care pare să nu aibă unde să stea în fața puterii acestor curenți care se impun ca singura cale a gândirii, singurul mod de viață. —PAPA BENEDICT XVI, prima sesiune a sinodului special din Orientul Mijlociu, 10 octombrie 2010
Benedict a descris „aceste curente… care se impun ca singurul mod de a gândi” ca o „dictatură a relativismului” ...
... care nu recunoaște nimic ca fiind definit și care lasă ca măsură supremă doar ego-ul și dorințele cuiva ... —Cardinalul Ratzinger (POMA BENEDICT XVI) pre-conclavă Omilia, 18 aprilie 2005
pentru că din această pierdere colosală a simțului păcatului astăzi, ceea ce este greșit este considerat acum bun și ceea ce este drept este adesea considerat înapoi sau rău. Este Eclipsa Adevărului, care ascunde Soarele Justiției.
... a fost un mare cutremur; soarele s-a făcut negru ca un sac de culoare întunecată iar luna întreagă a devenit ca sângele. (Apocalipsa 6:12)
Sângele Inocenți.
... temeliile pământului sunt amenințate, dar sunt amenințate de comportamentul nostru. Temeliile exterioare sunt zdruncinate deoarece se zguduie fundamentele interioare, temeliile morale și religioase, credința care duce la modul corect de viață. —PAPA BENEDICT XVI, prima sesiune a sinodului special din Orientul Mijlociu, 10 octombrie 2010
Dacă continuăm să urmăm această bătălie în Apocalipsa, balaurul își dă puterea și autoritatea asupra unei „fiare” - Antihrist. Sfântul Pavel se referă la el ca „fiul pierzaniei” care se află în spatele unei „apostazii” în Biserică, adică o cădere de la Adevăr. Deoarece adevărul ne eliberează, semnul principal al vremurilor noastre ar fi acela al omenirii care cade în sclavia în masă a păcatului ... într-un relativismul moral în care binele și răul sunt subiective și, astfel, valoarea vieții devine supusă dezbaterii publice sau puterilor.
Ne gândim la marile puteri ale zilelor noastre, la interesele financiare anonime care transformă oamenii în sclavi, care nu mai sunt lucruri umane, ci sunt o putere anonimă pe care oamenii o servesc, prin care oamenii sunt chinuiți și chiar măcelăriți. ei [adică, interese financiare anonime] sunt o putere distructivă, o putere care amenință lumea. —PAPA BENEDICTUL XVI, Reflecție după lectura biroului pentru a treia oră în această dimineață în Aula sinodală, Vatican, 11 octombrie 2010
Dintre acești arhitecți ai culturii morții, Ioan Paul al II-lea a scris:
Recolta lor este nedreptate, discriminare, exploatare, înșelăciune, violență. În fiecare epocă, o măsură a succesului lor aparent este moartea Inocenților. În secolul nostru, ca în niciun alt moment din istorie, cultura morții și-a asumat o formă socială și instituțională de legalitate pentru a justifica cele mai oribile crime împotriva umanității: genocid, „soluții finale”, „curățări etnice” și masivitatea luarea vieții ființelor umane chiar înainte de a se naște sau înainte de a ajunge la punctul natural al morții. —POPE JOHN PAUL II, Homily Cherry Creek Park Park, Denver, Colorado, 1993
A prevazut Sfântul Hildegard, născut în secolul al XI-lea, aceste vremuri sângeroase și fără lege?
În acea perioadă în care se va naște Antihrist, vor fi multe războaie și ordinea corectă va fi distrusă pe pământ. Erezia va fi dezlănțuită, iar ereticii își vor predica erorile în mod deschis, fără restricții. Chiar și în rândul creștinilor se vor distra îndoieli și scepticismul cu privire la credințele catolicismului. -Sf. Hildegard, Detalii referitoare la Antihrist, conform Sfintei Scripturi, tradiție și revelație privată, prof. Franz Spirago
Și totuși, „fiara” nu va prevala. Această eclipsă a Trupului lui Hristos va deschide un nou Epoca Iubirii în timp ce femeia zdrobește capul șarpelui ... și il cultura morții.
Sângele martirilor, suferința, strigătul Bisericii Mame sunt cei care îi doboară și astfel transformă lumea. —PAPA BENEDICTUL XVI, Reflecție după lectura biroului pentru a treia oră în această dimineață în Aula sinodală, Vatican, 11 octombrie 2010
ECLIPSA VIEȚII
Urmează o naștere, o transformare a lumii prin Patima Bisericii:
Hristos se naște mereu din nou prin toate generațiile, așa că preia, adună omenirea în sine. Și această naștere cosmică se realizează în strigătul Crucii, în suferința Patimii. Iar sângele martirilor aparține acestui strigăt. —PAPA BENEDICTUL XVI, Reflecție după lectura biroului pentru a treia oră în această dimineață în Aula sinodală, Vatican, 11 octombrie 2010
Este nașterea unei vieți noi, Creația renaște! Iar „sursa și vârful” său din acea Era vor fi Sfânta Euharistie.
Isus nu numai că a spus: „Eu sunt viața”, ci „Eu sunt pâinea vieții ”. Epoca Iubirii va coincide cu Triumful Inimii Sacre, care este Sfânta Euharistie. Isus va fi iubit, glorificat și adorat în Euharistie în fiecare națiune până la marginile pământului (Isaia 66:23). Prezența Sa euharistică va transforma societățile, conform viziunea papilor, Ca Soarele Justiției strălucește din altarele și monstrele lumii.
Și de aceea final anti-Hristos va încerca să eclipseze Viața însăși- o furie nelegiuită împotriva Pâinii Vieții, Cuvânt făcut carne, sacrificiul zilnic al Liturghiei susținând și hrănind un adevărat cultura vieții.
Fără Sfânta Liturghie, ce s-ar întâmpla din noi? Toate cele de mai jos ar pieri, pentru că numai asta poate reține brațul lui Dumnezeu. -Sf. Teresa de Avila, Iisuse, Iubirea noastră euharistică, de pr. Stefano M. Manelli, FI; p. 15
Ar fi mai ușor pentru lume să supraviețuiască fără soare decât să o facă fără Sfânta Liturghie. -Sf. Pio, Ibidem.
... sacrificiul public [al Liturghiei] va înceta complet ... -Sf. Robert Bellarmine, Tomus Primus, LIber Tertius, p. 431
Dar când veți vedea sacrilegiul dezolant așezat acolo unde nu ar trebui să fie (lăsați cititorul să înțeleagă), atunci cei care sunt în Iudeea să fugă la munte ... Dar în acele zile, după necazul acesta, soarele se va întuneca ... (Marcu 13:14, 24)
Spre sfârșitul Epocii Iubirii, acest ultim anti-Hristos (Gog) și națiunile pe care le înșeală (Magog) vor încerca să eclipseze Pâinea Vieții însăși atacând Biserica care procură Taina prin Sfânta Liturghie (vezi Apocalipsa 20). : 7-8). Acest asalt final al lui Satana va scoate focul din cer și va duce la desăvârșirea acestei lumi actuale (20: 9-11).
CONSIDERAȚII FINALE
Au existat unele dezbateri dacă Anticristul vine sau nu înainte sau după Era Păcii. Răspunsul pare a fi ambii, conform Tradiției și Apocalipsei Sfântului Ioan. Rețineți cuvintele aceluiași apostol:
Copii, este ultima oră; și așa cum ați auzit că vine antihristul, tot așa au apărut mulți antihristi. (1 Ioan 2:18)
În ceea ce privește antihristul, am văzut că în Noul Testament își asumă întotdeauna liniile istoriei contemporane. El nu poate fi restricționat la o singură persoană. Una și aceeași poartă multe măști în fiecare generație. —Cardinalul Ratzinger (PAPA BENEDICTUL XVI), Teologie dogmatică, eshatologie 9, Johann Auer și Joseph Ratzinger, 1988, p. 199-200; cf (1 Ioan 2:18; 4: 3)
De-a lungul istoriei persecuției Bisericii, am văzut diverse elemente ale Scripturilor apocaliptice îndeplinite: distrugerea templului din Ierusalim, urâciunea din templu, martiriul creștinilor etc. Dar Scriptura este ca o spirală că, pe măsură ce timpul trece, se îndeplinește la diferite niveluri și la intensități mai mari - cum ar fi durerile de travaliu care cresc în frecvență și severitate. De la nașterea Bisericii, persecuția împotriva ei a implicat întotdeauna un atac asupra persoane ale Trupului lui Hristos, il Adevăr, Şi Masa, într-un grad mai mare sau altul, în funcție de epocă. Au existat multe „eclipse” mai parțiale, mai localizate, de-a lungul secolelor.
Mulți dintre Părinții Bisericii l-au recunoscut pe Antihrist ca fiind „fiara” sau „proorocul fals” din Apocalipsa 12. Dar spre ultimele zile ale pământului - după „mie de ani” - apare o altă forță împotriva Bisericii: „Gog și Magog . ” Când Gog și Magog sunt distruși, sunt aruncați cu Satana în lacul de foc “unde erau fiara și falsul profet ” (Apocalipsa 10:10). Aceasta înseamnă că fiara și falsul profet, Gog și Magog, sunt diferite entități at timpuri diferite care formează împreună asaltul final împotriva Bisericii. În timp ce majoritatea scrierilor mele se concentrează asupra creșterii fiarei prin cultura noastră actuală a morții, nu putem ignora acei alți doctori și voci din Biserică care îndreaptă spre un anti-Hristos cu puțin înainte de sfârșitul lumii.
... cel care va veni la desăvârșirea lumii este Antihrist.
Deci, este mai întâi necesar ca Evanghelia să fi fost propovăduită tuturor neamurilor, așa cum a spus Domnul, și apoi va ajunge la convingerea evreilor evlavioși. -Sf. John Damascene, De Fide Orthodoxa, Părinții Bisericii, p. 398
Mulți oameni vor începe apoi să se îndoiască dacă credința creștină-catolică este cu adevărat singura credință sfințitoare și vor crede că poate evreii au dreptate pentru că încă îl așteaptă pe Mesia. - atribuit Sfântului Metodie, secolul al VI-lea, Viața lui Antihrist, Dionisie de Luetzenburg
Deci, ceea ce putem vedea spre sfârșitul erei păcii - pentru că Hristos nu domnește împreună cu sfinții în trupul Său uman de pe pământ (ci doar în Euharistie) - este ca să existe o apostazie finală, în special în Evrei, care încep să se aștepte din nou la un mesia secular ... pregătind calea pentru un anti-Hristos final.
Așa cum au ieșit din Biserică mulți eretici, pe care Ioan îi numește „mulți antihristi”, în acel moment înainte de sfârșit, și pe care Ioan îi numește „ultima dată”, așa că în cele din urmă vor ieși cei care nu aparțin Hristoase, dar la asta ultimul Antihrist, și apoi va fi revelat ... Căci atunci Satana va fi dezlegat și prin intermediul lui Antihrist va lucra cu toată puterea într-o minciună printr-o manieră minunată ... Ei vor fi judecați în acea ultimă și manifestă judecată administrată de Isus Hristos ... -Sf. Augustin, Părinții anti-niceni, cetatea lui Dumnezeu, Cartea XX, Cap. 13, 19
Căci Antihrist va veni cu puțin timp înainte de sfârșitul lumii... după Anticrist vine imediat judecata din urmă. -Sf. Robert Bellarmine, Oera Omnia, Disputationum Roberti Bellarmini, De Controversiis;, Vol. 3
Și totuși, există tradiția în care apare cel fără de lege înainte „mii de ani” sau „a șaptea zi”, ceea ce se numește în mod obișnuit „era păcii”:
... când Fiul Său va veni și va distruge timpul celui fără drept și va judeca pe cel fără de Dumnezeu și va schimba soarele și luna și stelele - atunci El se va odihni într-adevăr în ziua a șaptea ... după ce va da odihnă tuturor lucrurilor, voi face începutul celei de-a opta zile, adică începutul unei alte lumi. -Scrisoarea lui Barnaba (70-79 d.Hr.), scris de un părinte apostolic din secolul al II-lea
Din nou, trebuie să continuăm cu smerenie în fața Cuvântului Sacru, cu grijă să citim Scripturile în contextul în care au fost scrise și conform interpretării pe care le dă Tradiția. Ceea ce este clar este că nici Părinții Bisericii nu au fost complet unanimi în a percepe viziunile extrem de simbolice și combinate ale lui Hristos, Daniel, Ezechiel, Isaia, Sf. Ioan și alți profeți. Dar atunci se poate spune în siguranță că Părinții Bisericii au fost toți corecți în sensul că, ca o singură voce, nu au restricționat anti-Hristos la o singură epocă. Din păcate, multe comentarii și note de subsol moderne din traducerile biblice tind să vadă textele apocaliptice dintr-un context istoric sau liturgic exclusiv, ca și cum ar fi fost deja îndeplinite, ignorând interpretările escatologice date de Părinții Bisericii. Presupun că aceasta face parte și din criza adevărului din vremurile noastre.
Scopul acestei discuții este că toate generațiile din toate timpurile sunt chemate să „vegheze și să se roage”. Căci înșelătorul și „tatăl tuturor minciunilor” rătăcesc constant ca un leu care răcnește, căutând pe cineva care să devoreze ... să eclipseze pe Fiul lui Dumnezeu în sufletele adormitului.
Privește, așadar; nu știți când vine stăpânul casei, fie seara, fie la miezul nopții, fie la cocoș, fie dimineața. Să nu vină brusc și să te găsească dormind. Ceea ce vă spun, le spun tuturor: „Vegheați!” ”(Marcu 13: 35-37)
VIDEOCLIPURI SIMILARE
- La zguduirea temeliilor pământului: Mare trezire, mare zguduire
- Cu privire la aceste „interese financiare anonime”: Am fost avertizați
