CUVÂNTUL ACUM PE CITITURILE DE MASĂ
pentru 11 decembrie 2013
Textele liturgice aici
MULTE oamenii definesc fericirea personală ca fiind lipsită de ipotecare, având mulți bani, timp de vacanță, fiind apreciați și onorați sau atingând obiective mari. Dar câți dintre noi credem despre fericire ca odihnă?
Nevoia de odihnă este înscrisă în întreaga creație în aproape fiecare fațetă a vieții. Florile se pliază seara; insectele se întorc la cuiburile lor; păsările găsesc o ramură și își pliază aripile. Chiar și animalele care sunt active noaptea se odihnesc în timpul zilei. Iarna este sezonul de hibernare pentru multe creaturi și de odihnă pentru sol și copaci. Chiar și soarele trece prin perioadele de odihnă când petele solare devin mai inactive. Odihna se găsește în întregul cosmos ca a parabolă arătând spre ceva mai mare. [1]cf. Rom 1: 20
„Odihna” pe care Isus o promite în Evanghelia de astăzi este diferită de starea de repaus sau de somn. Este restul adevărat pace interioara. Acum, pentru majoritatea oamenilor le-ar fi foarte greu să se odihnească stând pe un picior, care în curând va deveni obosit și dureros. La fel, odihna pe care o promite Isus cere să stăm pe două picioare: cel al iertare și ascultare.
Îmi amintesc că am citit despre un anchetator de poliție care a spus că cazurile de crimă nerezolvate au fost adesea lăsate deschise ani de zile. Motivul, a spus el, este din cauza nevoii nesățioase a omului de a spune cuiva, oricui, păcatele lor... și chiar și criminalii înrăutățiți alunecă din când în când. La fel, un psiholog, care nu era catolic, a spus că toți terapeuții încearcă adesea să facă în ședințele lor este să-i determine pe oameni să-și descarce conștiința vinovată. „Ceea ce fac catolicii în confesional”, a spus el, „este ceea ce încercăm să îi convingem pe pacienți să facă în cabinetele noastre, deoarece acest lucru este adesea suficient pentru a începe procesul de vindecare”.
Dă-ți seama…. așa că Dumnezeu știa ce făcea când le-a dat apostolilor Săi autoritatea de a ierta păcatele. Cei care spun că confesionalul a fost mijlocul Bisericii de a manipula și controla oamenii „în evul întunecat” prin vinovăție, doar ocolesc realitatea din propriile inimi: nevoia de a fi iertați. Cât de des i s-a dat propriului meu suflet, rănit și pătat de eșecurile și greșelile mele, „aripi de vultur” prin Sacramentul Reconcilierii! Pentru a auzi acele cuvinte din gura preotului: „...Dumnezeu să-ți dea iertare și pace, iar eu te scutesc de păcatele tale...” Ce har! Ce cadou! La auzi că sunt iertat, iar păcatele mele uitate de Iertătorul.
A căror păcate iertați le sunt iertate și ale căror păcate le păstrați sunt păstrate. (Ioan 20:23)
Dar în mila lui Dumnezeu există mai mult decât iertarea. Vedeți, dacă simțim că suntem iubiți de Domnul doar dacă mergem la spovedanie, atunci chiar nu există adevărat odihnă. O astfel de persoană este anxioasă, scrupuloasă, îi este frică să pășească la stânga sau la dreapta de frica „mâniei lui Dumnezeu”. Asta e o minciuna! Aceasta este o denaturare a cine este Dumnezeu și a modului în care El vă privește. După cum se spune în Psalmul de astăzi:
Milostiv și milostiv este Domnul, lent la mânie și bogat în bunătate. El nu ne tratează după păcatele noastre și nici nu ne răsplătește după crimele noastre.
Ai citit mărturia mea ieri, povestea unui tânăr catolic, crescut în credință, care a fost chiar un lider spiritual printre semenii săi, căruia până la vârsta de optsprezece ani primise o bogată moștenire spirituală...? Și totuși eram încă rob de păcat. Și vezi cum s-a tratat Dumnezeu cu mine, chiar și atunci? Oricât de mult am meritat „mânia”, în schimb, El înfășurat eu in bratele Lui.
Ceea ce îți va aduce cu adevărat odihnă este credința și încrederea că El te iubește în tine slăbiciune. Că vine să caute oaia rătăcită, Îi îmbrățișează pe bolnavi, Ia masa cu păcătosul, Îl atinge pe lepros, Sta de vorbă cu Samariteanul, Îi întinde raiul hoțului, Îl iartă pe cel ce-L tăgăduiește, Îl cheamă în misiune. cel care Îl persecută… El Își dă viața tocmai pentru cei care L-au respins. Când înțelegi asta — nu, când tu accepta aceasta — atunci poți veni la El și poți începe să te odihnești. Apoi puteți începe să „se înalță ca cu aripile vulturului...
Totuși, dacă abuzăm de confesiune ca pe un duș, cu puțin efort pentru a evita să ne îmbolnăvim din nou, atunci aș spune că „nu ai un picior pe care să stai”. Pentru celălalt picior care susține pacea noastră interioară, odihna noastră, este ascultare. Isus a spus „Vino la Mine” în Evanghelie. Dar El mai spune:
Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru voi înșivă. Căci jugul meu este ușor și povara mea ușoară.
„Jugul” lui Hristos este poruncile Sale, rezumate în iubirea de Dumnezeu și de aproapele: legea iubirii. Dacă iertarea ne aduce odihnă, atunci are sens doar evitarea a ceea ce mi-a adus vinovăție in primul loc, continuă acea odihnă. Există mulți profeți falși în lumea noastră, chiar și în cadrul Bisericii, care doresc să întunece și să schimbe legea morală. Dar ei acoperă doar groapa și capcana care prinde oamenii în neliniște interioară, păcat, care tulbură sufletul și fură pe cineva de pace (vestea bună este că, dacă fac păcat, sunt în stare să sprijiniți-vă de celălalt picior, ca sa zicem asa.)
Dar poruncile lui Dumnezeu nu vă vor induce în eroare, ci mai degrabă vă vor conduce la viață din belșug și libertate în Domnul. David exclamă în Psalmul 119 secretul bucuriei și al păcii sale interioare:
Ta drept este desfătarea mea... Cât iubesc legea Ta, Doamne!... Îmi păzesc pașii de orice cale rea... Cât de dulce este pentru limba mea făgăduința Ta... Prin poruncile Tale dobândesc înțelegere; de aceea urăsc toate căile false. Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele, o lumină pentru cărarea mea. (vs. 77, 97-105)
Legea lui Dumnezeu este o povară „uşoară”. Este o povară pentru că implică o datorie. Dar este ușoară, pentru că poruncile nu sunt grele și, de fapt, ne aduc viață și răsplată.
Pentru că ești iubit, ești chemat să iubești. Acestea sunt cele două picioare pe care stă odihna ta, pacea ta... și harul de a nu doar să mergi, ci și să alergi către viața veșnică.
Cei care nădăjduiesc în Domnul își vor reînnoi puterea... Ei vor alerga și nu vor obosi, vor umbla și nu vor leși. (Isaia 40)
CITIREA LEGATURA:
PRIMI 50% REDUCERE la muzica, cartea lui Mark,
și artă originală de familie până pe 13 decembrie!
Vedea aici pentru detalii.
A primi Acum Word,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.
Hrana spirituală pentru gândire este un apostolat cu normă întreagă.
Vă mulțumim pentru sprijinul acordat!
Alătură-te lui Mark pe Facebook și Twitter!
Note de subsol
| ↑1 | cf. Rom 1: 20 |
|---|