Prezența secretă a lui Dumnezeu

CUVÂNTUL ACUM PE CITITURILE DE MASĂ
pentru 26 februarie 2014

Textele liturgice aici

I a fost zilele trecute în magazinul alimentar și la till era o femeie musulmană. I-am spus că sunt catolică și mă întreb ce părere are despre magazinul de reviste și despre toată imodestia din cultura occidentală. Ea a răspuns: „Știu că creștinii, la baza lor, cred și în modestie. Da, toate religiile majore sunt de acord cu elementele de bază - noi împărtășim elementele de bază ”. Sau ceea ce creștinii ar numi „legea naturală”.

În prima lectură de astăzi, Sfântul Iacob scrie:

Deci pentru cel care știe ce trebuie să facă și nu îl face, este un păcat.

Dimpotrivă, oricine știe ce trebuie să facă și face fă-o, urmează Adevăr înscris pe inimile lor. De aceea Biserica învață:

Cei care, fără vina lor, nu cunosc Evanghelia lui Hristos sau Biserica Lui, dar care totuși Îl caută pe Dumnezeu cu o inimă sinceră și, mișcați de har, încearcă în acțiunile lor să facă voia Lui așa cum o cunosc ei prin dictatele conștiinței lor — și aceștia pot obține mântuirea veșnică. -Catehismul Bisericii Catolice, nu. 847

Ei urmăresc Adevăr, chiar dacă s-ar putea să nu-L cunoască pe nume.

În timp ce vorbeam cu această femeie musulmană, am simțit dragostea Domnului pentru ea. Ea, ca și mine, este un „gând” al Creatorului. Ea, la fel ca mine, a fost creată după chipul Lui. Când a împletit-o în pântece, Tatăl nu a privit cu dispreț un „musulman”, ci o fetiță, cu toată capacitatea de iubire, viață și mântuire pe care a văzut-o în mine când eram băiețel. Am simțit această legătură comună între noi – legătura umanității noastre împărtășite, care formează baza pentru posibilitatea iubirii și păcii fraterne. ^[1]cf. Catehismul Bisericii Catolice, nu. 842 

Biserica Catolică recunoaște în alte religii căutarea, printre umbre și imagini, a Dumnezeului care este necunoscut, dar aproape, de când dă viață și suflare și toate lucrurile și vrea ca toți oamenii să fie mântuiți. Astfel, Biserica consideră toată bunătatea și adevărul găsit în aceste religii ca „o pregătire pentru Evanghelie și dată de cel care luminează pe toți oamenii pentru ca ei să aibă în cele din urmă viață”. -Catehismul Bisericii Catolice, nu. 843

Dar Papa Francisc avertizează pe bună dreptate că această recunoaștere nu oferă o legitimitate pentru compromisul credinței noastre creștine sau o falsă convergență a religiilor în numele „păcii”.

Adevărata deschidere presupune să rămâi neclintit în convingerile cele mai profunde, clar și vesel în propria identitate, în același timp „deschis spre înțelegerea celor ale celeilalte părți” și „știind că dialogul poate îmbogăți fiecare parte”. Ceea ce nu este de ajutor este o deschidere diplomatică care spune „da” la orice pentru a evita problemele, căci aceasta ar fi o modalitate de a-i înșela pe alții și de a le nega binele pe care ni s-a dat să-l împărtășim cu generozitate altora. Evanghelizarea și dialogul interreligios, departe de a fi opuse, se susțin și se hrănesc reciproc. —PAPA FRANCIS, Evangelii Gaudium, nu. 25

În Evanghelia de astăzi, Isus face un comentariu oarecum uimitor, aparent iresponsabil din punct de vedere pastoral, când apostolii descoperă un om, care nu este al lor, făcând minuni în numele Său.

Nu-l împiedica. Nu este nimeni care săvârșească o faptă puternică în numele meu, care să poată vorbi de rău în același timp despre mine. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.

Isus a fost maestru în a vedea ce este bine în alții, spre deosebire de ceea ce era în neregulă cu ei. El știa că dragostea se va atrage și, odată ce alții simțeau că sunt în siguranță, acceptați și respectați în prezența Lui, El i-ar putea conduce la plinătatea adevărului, în măsura în care i-ar permite. Această capacitate de a vedea bunătatea în ceilalți este cea care construiește o punte către inima lor peste care putem, să sperăm, să transmitem întreaga credință noastră catolică. Acest bunătate este nimic mai puțin decât „prezența secretă a lui Dumnezeu”.

Sarcina misionară presupune a dialog respectuos cu cei care încă nu acceptă Evanghelia. Credincioșii pot profita de pe urma acestui dialog învățând să aprecieze mai bine „acele elemente de adevăr și har care se găsesc printre popoare și care sunt, parcă, o prezență secretă a lui Dumnezeu”. -Catehismul Bisericii Catolice, nu. 856

Trebuie să cerem Duhului Sfânt sensibilitatea de a recunoaște când cineva este pentru noi, și nu împotriva noastră, și cum putem fi pentru ei, și nu împotriva... pentru ca prezența secretă a lui Dumnezeu să fie descoperită în mijlocul nostru.

Nouă și vouă știm că cei care se află într-o ignoranță invincibilă a religiei noastre cele mai sfinte, dar care respectă cu atenție legea naturală și preceptele cioplite de Dumnezeu în inimile tuturor oamenilor și care, fiind dispuși să asculte de Dumnezeu, conduc o viață cinstită și dreaptă, poate, ajutată de lumina harului divin, să ajungă la viața veșnică; căci Dumnezeu care vede limpede, cercetează și cunoaște inima, dispoziția, gândurile și intențiile fiecăruia, în mila și bunătatea Sa supremă nu îngăduie în niciun caz ca cineva să sufere pedeapsa veșnică, care nu a căzut de bunăvoie în păcat.. -PIUS al IX-lea, Quanto conficiamur moerore, Enciclică, 10 august 1863

… Biserica are încă obligația și, de asemenea, dreptul sacru de a evangheliza pe toți oamenii. -Catehismul Bisericii Catolice, nu. 848

… cei nesimțiți și proștii trec… Fericiți cei săraci cu duhul; Împărăția cerurilor este a lor! (Psalmul și răspunsul de astăzi)