ACOLO este o frază din Catehism care cred că este esențial de repetat în acest moment.
Papă, Episcopul Romei și succesorul lui Petru, „este perpetuu și sursă vizibilă și fundament al unității atât a episcopilor, cât și a întregii companii a credincioșilor. ” -Catehismul Bisericii Catolice, nu. 882
Biroul lui Petru este perpetuu-aceasta este învățătura oficială a Bisericii Catolice. Asta înseamnă, până la sfârșitul timpului, slujba lui Petru rămâne vizibilă, permanent semn și izvor al harului judiciar al lui Dumnezeu.
Și asta în ciuda faptului că, da, istoria noastră include nu doar sfinți, ci și niște ticăloși la cârmă. Bărbați ca Papa Leon al X-lea care se pare că vindea indulgențe pentru a strânge fonduri; sau Ştefan al VI-lea care, din ură, a târât cadavrul predecesorului său pe străzile oraşului; sau Alexandru al VI-lea care a numit membrii familiei la putere în timp ce avea patru copii. Apoi este Benedict al IX-lea care și-a vândut de fapt papalitatea; Clement al V-lea care a impus taxe mari și a dat în mod deschis pământ susținătorilor și membrilor familiei; și Serghie al III-lea, care a ordonat moartea anti-papa Christopher (și apoi a preluat el însuși papalitatea) doar pentru, se presupune, a tată un copil care va deveni Papa Ioan al XI-lea. [1]cf. „Top 10 Controversal Popes”, TIME, 14 aprilie 2010; time.com
Așa că unii ar putea avea motive să se îngrijoreze că Biserica poate, de fapt, la un moment dat, să fie guvernată de un om care nu este atât de sfânt pe cât ar trebui să fie. 
Dar ceea ce avem absolut Nu. motivul pentru care să vă îngrijorați este dacă slujba propriu-zisă a lui Petru va ajunge la sfârșit – adică a în mod legitim papa ales se va dovedi a fi un anti-papă care va redefini depozitul de credință al Bisericii, acele chestiuni de credință ale moravurilor.
Niciun papă din istoria Bisericii nu a făcut vreodată ex cathedra erori. —Rev. Joseph Iannuzzi, teologul Universității Pontificale Gregoriene, scrisoare privată
Asta pentru că Isus este cel care construiește casa, nu papii. Dacă Apocalipsa, în orice moment al istoriei, ar putea fi alterată de singura Sa Biserică adevărată, atunci nimeni nu ar putea fi vreodată sigur de adevărul care ne eliberează dacă este doar relativ la generația actuală. Stâlpii porții nu se pot mișca și nu se vor mișca – aceasta este o promisiune divină.
…pe această piatră îmi voi zidi biserica și porțile lumii de jos nu vor birui împotriva ei… când va veni El, Duhul adevărului, el vă va călăuzi către tot adevărul… Eu sunt cu voi mereu, până la sfârșitul veacului. vârsta (Mt 16:18; Ioan 16:13; Mt 28:20)
Atunci de ce sunt atât de mulți astăzi (și nu sunt puțini la număr) care sunt nervoși că Papa Francisc este de fapt un fel de anti-papă? Un reportaj spune:
Conservatorii, pe de altă parte, și-au revenit rapid din șocul surprinzătoarei demisii a lui Benedict pentru a se confrunta cu șocul enormei popularități a lui Francisc. Această popularitate, se tem ei, este înrădăcinată în viziunea lui Francis ca un precursor al schimbării și vine în detrimentul lui Benedict și al tradiției conservatoare. — David Gibson, 25 februarie 2014, ReligionNews.com
Cu alte cuvinte, sfârșitul catolicismului, al creștinismului așa cum îl cunoaștem noi.
Se pare că există patru motive pentru care această nervozitate a apărut. Una este că cititorii îmi spun că sunt precauți, având în vedere liberala, eretică și lipsa de învățătură solidă de la Vatican II la nivel local – un vid în ortodoxie care a dus la numeroase erori, confuzii și compromisuri ale credinței. În al doilea rând, Papa Francisc a luat o direcție pastorală pentru a sublinia kerygma, prima proclamare a Veștii bune, mai degrabă decât învățăturile morale din această perioadă a istoriei, făcându-i pe unii să presupună în mod eronat că înseamnă că legea morală nu mai contează. În al treilea rând, semnele vremurilor, cuvintele profetice ale papilor, [2]cf. De ce nu strigă papii? iar aparițiile Maicii Domnului au avertizat despre vremurile viitoare de confuzie și apostazie – într-un cuvânt, trăim în „timpul de sfârșit” (deși nu sfârșitul lumii). În al patrulea rând, această combinație de temeri este propulsată în continuare de origini mult mai enigmatice: profețiile papale și anti-papale răspândite din surse catolice și protestante. O astfel de profeție folosită împotriva actualului pontif vine de la nu mai puțin decât omonimul său, Sfântul Francisc de Assisi.
PROFEȚIA Sf. FRANCIS DE ASSIS
In Lucrările Părintelui serafic de R. Washbourne (1882), care poartă semnul unui imprimatur, o profeție atribuită Sfântului Francisc este împărtășită copiilor săi spirituali pe patul de moarte. Pentru o privire academică asupra sursei îndoielnice a acestei profeții, citiți „Despre paternitatea unui raport medieval al lui Francisc de Assisi care prevestește un papă ales necanonic” de Solanus Benfatti. Pe scurt, cercetările sale consideră că atribuirea acestor cuvinte Sfântului Francisc este în cel mai bun caz dubioasă. În cuvintele lui,
… am ajuns să înțelegem, pe întreg, cum arată și se simte literatura sursă timpurie și autentică pentru Francis și a lui Francisc presupusa profeție a unui papă ales necanonic nu are nimic în comun cu ea, ci este mai degrabă o reflectarea unei stări de lucruri complexe la aproximativ un secol după moartea Sărmanului din Assisi. —Solanus Benfatti, 7 octombrie 2018; academia.edu
Cu toate acestea, de dragul argumentării, citez aici părțile relevante ale presupusei profeții:
Acţionaţi cu curaj, fraţilor mei; îndrăznește-te și încrede-te în Domnul. Se apropie cu pași repezi vremea în care vor fi încercări și necazuri mari; nedumeririle și disensiunile, atât spirituale, cât și temporale, vor abunde; caritatea multora se va răci, iar răutatea celor răi se va răci
crește. Diavolii vor avea o putere neobișnuită, puritatea imaculată a Ordinului nostru și a altora, va fi atât de ascunsă încât vor fi foarte puțini creștini care vor asculta de adevăratul Suveran Pontif și de Biserica Romano-Catolică cu inimi loiale și caritate desăvârșită. În timpul acestui necaz, un om, neales canonic, va fi ridicat la Pontificat, care, prin viclenia sa, se va strădui să-i atragă pe mulți în eroare și moarte. Atunci scandalurile se vor înmulți, Ordinul nostru va fi împărțit și mulți alții vor fi distruși în întregime, pentru că vor consimți la eroare în loc să se opună. Va exista o asemenea diversitate de opinii și schisme în rândul poporului, al credincioșilor și al clerului, încât, dacă acele zile nu ar fi scurtate, conform cuvintelor Evangheliei, chiar și aleșii ar fi duși în eroare, dacă nu ar fi fost îndrumați în mod special, în mijlocul unei confuzii atât de mari, prin mila imensă a lui Dumnezeu... Cei care își păstrează fervoarea și aderă la virtute cu dragoste și zel pentru adevăr, vor suferi răni și persecuții ca rebeli și schismatici; pentru că persecutorii lor, îndemnați de duhurile rele, vor spune că Îi fac un serviciu real lui Dumnezeu, distrugând astfel de oameni pestilenti de pe fața pământului... Sfințenia vieții va fi luată în derizoriu chiar și de cei care o mărturisesc în exterior, căci în acele zile, Domnul nostru Iisus Hristos îi va trimite nu un păstor adevărat, ci un distrugător.— Ibid. p.250 (sublinierea mea)
În timp ce unii simțeau deja că această profeție s-a împlinit în marea schismă, care a pustiit Biserica după alegerea lui Urban al VI-lea, [3]cf. Lucrările Părintelui serafic de R. Washbourne; nota de subsol, p. 250 este de înțeles tentant să nu-l aplicăm într-un fel vremurilor noastre. Doar în perioada relativ scurtă din ultimii 40-50 de ani, scandalurile s-au înmulțit, ordinele religioase au fost șterse și există o asemenea diversitate de opinii cu privire la legea morală fundamentală, Fericitul Ioan Paul al II-lea a deplâns pe bună dreptate că „Vargi sectoare ale societății sunt confuz cu privire la ceea ce este bine și ce este greșit.” [4]cf. Omilia Cherry Creek State Park, Denver, Colorado, 1993
În această perioadă de haos moral, Sfântul Francisc vede foarte puțini creștini „care vor asculta de adevăratul Suveran Pontif”. El spune „adevărat”, ceea ce implică că ar exista un papă „neadevărat”, care este exact ceea ce el continuă să profetizeze:
În timpul acestei necazuri, un om, nu ales canonic, va fi ridicat la Pontificat, care, prin viclenia sa, se va strădui să atragă pe mulți în eroare și moarte.
Acesta este acest om la care se referă Sfântul Francisc când spune: „…în acele zile, Domnul nostru Iisus Hristos nu îi va trimite un păstor adevărat, ci un distrugător”. Da, în Vechiul Testament, Dumnezeu le-a trimis adesea israeliților un conducător imoral sau opresiv pentru a-și pedepsi poporul atunci când se rătăceau.
Ar putea fi acesta Papa Francisc în profeția sfântului? Pur și simplu, nu. Motivul este că a fost ales canonic. El nu este un anti-papă. Acest lucru a fost recunoscut de nu mai puțin de 
fost șef al Congregației Doctrinei Credinței care este unul dintre cei mai mari teologi din vremurile moderne, predecesorul său, Benedict al XVI-lea. Și nici un cardinal, în special acei mai renumiți fii credincioși și sfinți ai Bisericii, nu a făcut un pas înainte să spună că ceva incongruent a avut loc în Conclav sau în demisia lui Benedict.
Nu există nicio îndoială cu privire la validitatea demisiei mele din ministerul Petrine. Singura condiție pentru validitatea demisiei mele este libertatea completă a deciziei mele. Speculațiile cu privire la validitatea sa sunt pur și simplu absurde ... [Ultima și ultima mea sarcină [este] de a susține pontificatul [Papei Francisc] cu rugăciunea. —PAPA EMERIT BENEDICT XVI, Vatican, 26 februarie 2014; Zenit.org
În plus, în Magisteriul obișnuit, Papa Francisc a susținut învățătura morală a Bisericii fără, ca să-și folosească propriile cuvinte, să se „obsedeze” de ea. Departe de a fi un distrugător, el a construit punți prin propriul său stil pastoral unic.
În timp ce Biserica nu este neobișnuită cu mai mult de un papă care luptă pentru putere în trecutul ei uneori tulbure, situația de astăzi este cu adevărat unică: un papă care și-a demisionat pașnic pontificatul altuia, care, la rândul său, nu a ratat nicio bătaie în susținerea neîntreruptă. tradiția Bisericii și în același timp atrăgând suflete către iubirea și mila lui Hristos.
PIERDEM TIMPUL
Problema pare să stea într-o speculație neîngrădită despre „timpul de sfârșit”. Am primit, de exemplu, multe scrisori în care mă întrebau ce părere am despre profeția Sfântului Malahie de pe lista sa de papi, sau despre viziunea Sfintei Ecaterine Emmerich despre „doi papi”, sau despre apariția văzătorilor Garabandal a papilor rămași etc…. Poate cel mai bun răspuns la acest punct este cel pe care Sf. Hannibal Maria di Francia, director spiritual al Slujitoarei lui Dumnezeu Luisa Picarretta, l-a dat:
Fiind învățat de învățăturile mai multor mistici, am considerat întotdeauna că învățăturile și pozițiile chiar și ale persoanelor sfinte, în special ale femeilor, pot conține înșelăciuni. Poulain atribuie erori chiar și sfinților pe care Biserica îi venerează pe altare. Câte contradicții vedem între Sfânta Brigitte, Maria de Agreda, Catherine Emmerich etc. Nu putem considera revelațiile și locuciunile ca fiind cuvinte ale Scripturii. Unele dintre ele trebuie omise, iar altele explicate într-un sens corect și prudent. -Sf. Hannibal Maria di Francia, scrisoare către episcopul Liviero de Città di Castello, 1925 (sublinierea mea)
El spune, nu disprețuiți profeția, dar nici nu o ridicați la adevăr absolut (inclusiv cuvintele profetice pe care le-am împărtășit personal aici sub îndrumarea spirituală și în ascultare de ceea ce simt că Domnul mi-a cerut să scriu). inima, asculta de Hristos! Ascultați de acești lideri [5]cf. ebr. 13:17: „Ascultați conducătorii voștri și lăsați-le în fața lor, căci ei veghează asupra voastră și vor trebui să dea socoteală, ca să-și îndeplinească sarcina cu bucurie și nu cu întristare, căci asta nu v-ar fi de folos. pe care El i-a pus ca păstori peste noi: „Cine te ascultă, mă ascultă pe mine” [6]cf. Lc 10:16 El le-a spus celor doisprezece apostoli, inclusiv lui Iuda, care Îl va trăda și lui Petru, care L-ar nega.
În mod ironic, unii dintre cei care plâng neplăcut pe Papa Francisc, că el va crea cumva o schismă, au devenit ei înșiși o profeție care se împlinește prin negare infailibilitatea Sfântului Părinte și reținându-și acordul față de autoritatea sa magistrală. [7]cf. vin în minte adepții erorilor „Maria Divină Milostivire”, precum și sedevacaniștii și alți schismatici... cf. Victime ale confuziei
Erezie este negarea obstinată post-botez a unui adevăr care trebuie crezut cu credință divină și catolică, sau este, de asemenea, o îndoială obstinată cu privire la acesta; apostazie este repudierea totală a credinței creștine; schismă este refuzul supunerii față de Pontiful Roman sau al comuniunii cu membrii Bisericii care îi sunt supuși. -Catehismul credinței catolice, nu. 2089
Cât timp se pierde grebland peste profeții, pieptănând trecutul Papei, urmărindu-i fiecare pas greșit pentru a-l eticheta rapid drept „modernist”, „francmason” sau „marxist” sau „eretic” în loc să se continue cu munca urgentă de evanghelizare și construirea unei unități autentice. Este uneori…
… neopelagianismul prometeic îngrădit al celor care în cele din urmă au încredere doar în propriile puteri și se simt superiori altora pentru că respectă anumite reguli sau rămân intransigent fideli unui anumit stil catolic din trecut. O presupusă temeinicie a doctrinei sau disciplinei duce în schimb la un elitism narcisist și autoritar, prin care în loc să evanghelizam, se analizează și se clasifică pe alții și, în loc să deschidă ușa harului, se epuizează energiile în inspectarea și verificarea. În niciunul dintre cazuri, cineva nu este cu adevărat preocupat de Isus Hristos sau de alții. —PAPA FRANCIS, Evangelii Gaudium, nu. 94
Sfântul Ambrozie a spus: „Unde este Petru, acolo este Biserica”. Asta a fost în 397. d.Hr. — înainte să existe o biblie oficială. Creștinii, de la prima omilie a lui Petru după Rusalii, au fost întăriți în credința lor și hrăniți din slujba lui Petru. Isus Hristos este același ieri, azi și în veci. EL NU VA TĂDERA BISERICA SA, MIREASA SA, CORPUL SĂU MISTIC. Este timpul ca catolicii să-și pună din nou credința în Domnul nostru, să renunțe la speculațiile periculoase și să se roage pentru preoții, episcopii și Papa, în loc să-i defăimească, care mi se pare dureros. Și dacă vreunul din clerul nostru comite un păcat grav, inclusiv pe Sfântul Părinte, nu trebuie să-l aruncăm peste bord, ci într-un duh de dragoste filială...
… îndreptă-l pe acela cu duh blând, privind la tine, ca să nu fii ispitit și tu. Purtați-vă poverile unii altora și astfel veți împlini legea lui Hristos. (Gal 6:1-2)
În felul acesta, îi ajutăm pe frații noștri în Domnul a căror slujire ne aduce pe Iisus în Sacramente și, în același timp, să depunem mărturie lumii că suntem ucenicii lui Hristos prin dragostea noastră unii față de alții.
Hristos este centrul, nu Succesorul lui Petru. Hristos este punctul de referință din inima Bisericii, fără El, Petru și Biserica nu ar exista. Duhul Sfânt a inspirat evenimentele din zilele trecute. El a fost cel care a inspirat decizia lui Benedict al XVI-lea pentru binele Bisericii. El a inspirat alegerea cardinalilor. —PAPA FRANCIS, 16 martie, întâlnire cu presa
Papa nu este un suveran absolut, ale cărui gânduri și dorințe sunt lege. Dimpotrivă, slujirea papei este garantul ascultării față de Hristos și a cuvântului său. —PAPA BENEDICT XVI, Omilia din 8 mai 2005; San Diego Uniunea Tribune
ÎNTREBĂRI LEGATE
Pentru a primi reflecțiile de masă zilnice ale lui Mark, Acum Word,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.
Hrana spirituală pentru gândire este un apostolat cu normă întreagă.
Vă mulțumim pentru sprijinul acordat!
Alătură-te lui Mark pe Facebook și Twitter!
Note de subsol
| ↑1 | cf. „Top 10 Controversal Popes”, TIME, 14 aprilie 2010; time.com |
|---|---|
| ↑2 | cf. De ce nu strigă papii? |
| ↑3 | cf. Lucrările Părintelui serafic de R. Washbourne; nota de subsol, p. 250 |
| ↑4 | cf. Omilia Cherry Creek State Park, Denver, Colorado, 1993 |
| ↑5 | cf. ebr. 13:17: „Ascultați conducătorii voștri și lăsați-le în fața lor, căci ei veghează asupra voastră și vor trebui să dea socoteală, ca să-și îndeplinească sarcina cu bucurie și nu cu întristare, căci asta nu v-ar fi de folos. |
| ↑6 | cf. Lc 10:16 |
| ↑7 | cf. vin în minte adepții erorilor „Maria Divină Milostivire”, precum și sedevacaniștii și alți schismatici... cf. Victime ale confuziei |