Allora, Cosa Facciu?


Speranza di l'affucamentu,
da Michael D. O'Brien

 

 

Dopu un discorsu chì aghju datu à un gruppu di studienti universitarii nantu à ciò chì i papa dicenu di i "tempi di a fine", un ghjovanu m'hà tiratu da parte cun una dumanda. «Allora, sì noi campendu in i "tempi di a fine", chì duvemu fà per quessa? " Hè una domanda eccellente, chì aghju continuatu à risponde in u mo prossimu discorsu cun elli.

Queste pagine web esistenu per una ragione: per spinghje ci versu Diu! Ma sò chì suscita altre dumande: "Chì devu fà?" "Cumu cambia questu situazione attuale?" "Devu fà di più per preparami?"

Lasceraghju à Paul VI risponde à a quistione, è poi mi allargheraghju:

Ci hè una grande inquietudine in stu mumentu in u mondu è in a Chjesa, è quellu chì hè in quistione hè a fede. Accade avà chì ripeti per me a frasa oscura di Ghjesù in u Vangelu di San Luca: 'Quandu u Figliolu di l'Omu ritorna, truverà sempre a fede nantu à a terra?' ... qualchì volta leghju u passaghju di u Vangelu di a fine volte è attestu chì, in questu mumentu, alcuni segni di sta fine emergenu. Simu vicinu à a fine? Questu ùn sapemu mai. Duvemu sempre teneci pronti, ma tuttu puderia durà ancu assai assai. —POPULU PAUL VI, U Sicretu Paulu VI, Jean Guitton, p. 152-153, Riferimentu (7), p. ix.

 

PAUSA IN E PARABBIELE

In tuttu u Vangelu, Ghjesù spessu parlava in parabole quandu s'addirizzava à i so seguitori. Ma quandu l'Apostuli anu dumandatu cumu si sapianu chì segnu ci sarebbe di a so venuta, è di a fine di l'età (Matt 24: 3), Ghjesù si stacca improvvisamente da cuntà parabole è cumencia à parlà assai direttu è assai chjaru. Sembra ch'ellu vulia chì l'Apostuli sapessinu cun certezza assoluta ciò chì deve guardà. Continua à dà una spiegazione generale ma dettagliata di i segni da aspettà in natura (terramoti, carestie ... v. 7), in l'ordine suciale (l'amore di parechji diventerà fretu v. 12), è in a Chjesa (ci serà persecuzione è falsi prufeti v.9, 11). 

Tandu, Ghjesù volta à a so forma nurmale di narrazioni è dà trè parabole in Matteu chì trattanu, micca di i segni di i tempi, ma di cumu l'Apostuli anu da risponde à ciò ch'elli sò stati appena detti. Perchè? Perchè e parabole permettenu à ogni generazione di "adattassi" à e parolle simboliche di Cristu secondu a so epica è a miriade di richieste suciali, ecunomiche è pulitiche. I segni, invece, sò una realità oghjettiva in ogni tempu, ancu se Cristu li incadra in modu tale chì tutti i a generazione li guardaria.

Dunque, u Beatu Cardinale Newman, hè statu ubligatu à dì in una predica:

Sò chì tutti i tempi sò periculosi, è chì in ogni mumentu menti serie è ansiose, vive à l'onore di Diu è à i bisogni di l'omu, sò adatti à cunsiderà micca tempi cusì periculosi cum'è i soi. In ogni momentu u nemicu di l'anime assalta cù furia a Chjesa chì hè a so vera Mamma, è almenu minaccia è spaventa quandu ùn riesce micca à fà male. È tutti i tempi anu e so prove speciali chì l'altri ùn anu micca. È finu à avà ammettu chì ci eranu certi periculi specifici per i cristiani in certi altri tempi, chì ùn esistenu micca in questu tempu. Senza dubbitu, ma ammettendu sempre questu, pensu sempre ... u nostru hà una bughjura diversa in natura da qualunque sia stata prima. U periculu particulare di u tempu davanti à noi hè a diffusione di quella pesta di infedeltà, chì l'Apostuli è u nostru Signore stessu anu preditu cum'è a peghju calamità di l'ultimi tempi di a Chjesa. È almenu una ombra, una maghjina tipica di l'ultimi tempi vene nantu à u mondu. - Benedettu John Henry Cardinal Newman (1801-1890 d.C.), predica à l'apertura di u Seminariu di San Bernardu, u 2 d'ottobre di u 1873, L'infidelità di l'avvene

Parechji papi di u seculu prossimu continueranu à dì assai listessa cosa, indicendu infatti chì u mondu entria in ciò chì pareva esse i tempi specifici, i "tempi di fine", chì Ghjesù hà parlatu (vede Perchè i Papi ùn Gridanu?)

È cusì, e trè parabole, è cumu simu da preparà ...

 

U DEBITU DI U MOMENTU

Quale hè, dunque, u servitore fidu è prudente, chì u maestru hà messu in capu di a so casa per distribuì li u so manghjà à l'ora ghjusta? Beatu quellu servitore chì u so signore à a so ghjunta trova chì face cusì ... (Matt 24: 45-46)

Semplicemente, beatu hè u servitore chì face u duvere di a so stazione in a vita, simbulizata da a rutina necessaria, cutidiana di nutrisce a casa. Puderia esse un grande duvere - un "pastu di cinque porti" - o puderia esse un "spuntinu" -un picculu compitu mundanu. In i dui casi, hè a vuluntà di Diu chì si face, è beatu quellu chì u Signore trova fendu u duvere di u mumentu quandu Torna.

Si dice chì mentre zappava u giardinu, San Francescu era statu dumandatu da i so seguitori ciò chì faria se sapia chì u Signore avia da vultà quella ora, è hà rispostu: "Continueraghju à zappà u giardinu". Micca perchè l'ortu avia tantu bisognu di erbaccia ma perchè era a vulintà di Diu in quellu mumentu. Postu chì nimu cunnosce "u ghjornu o l'ora" di u ritornu di u Signore, hè necessariu chì continuemu à custruisce u regnu nantu à a terra "cum'è in celu". Cuntinuate cù i vostri piani, i vostri sogni, è a realizazione di a vostra vucazione finu à ch'elli sianu in armunia cù a vulintà di Diu, perchè "tuttu puderia durà ancu assai tempu" (vede Traghjettivu.)

 

STATU DI Grazia

Ci hè un periculu chì pudemu corre per fà u duvere di u mumentu, ma ùn pudemu micca esse radicati in Amore stessu senza ellu ùn pudemu "fà nunda" (Ghjuvanni 15: 5). San Paulu prevene chì pudemu esse occupati à spustà e muntagne cù a nostra fede, parlendu in lingue, prufetizendu, esponendu grandi misteri, ancu rinuncendu à i nostri pussessi è à u nostru corpu stessu ... ma s'ellu hè fattu in un spiritu di autocentricità - " a carne "cum'è dice San Paulu - ùn hè" nunda "; s'ella hè fatta in modu peccaminoso, senza, pazienza, gentilezza, dolcezza, ecc. - mette in periculu a nostra anima è ferisce l'altru (1 Cor 13: 1-7):

Tandu u regnu di i celi serà cum'è dece vergini chì anu pigliatu e so lampade è sò andati à scuntrà u sposu. Cinque d'elli eranu scemi è cinque eranu sapienti. I scemi, quandu piglianu e so lampade, ùn anu purtatu oliu cun elli, ma i saggi anu purtatu fiaschi d'oliu cù e so lampade. (Matt 25: 1-4)

Questa hè una parabola di u spirituali latu di a preparazione. Chì simu da truvà in ellu; vale à dì, e nostre lampade devenu esse piene d'amore, è l'atti chì partenu da l'amore. Questu scorri da è trova a so fonte in una relazione persunale cù Diu,  [1]cf. Relazione Persunale cù Ghjesù chì hè a preghera [2]cf. Nantu a Preghiera. San Ghjuvanni di a Croce hà dettu chì, à a fine, seremu ghjudicati da àmanu. Anime chì anu amatu cum'è Cristu hà amatu seranu quelli chì anderanu à scuntrà u Sposu ... per scuntrà l'Amore stessu.

 

L'ANIMA COWARD

Maestru, sapia chì erate una persona esigente, chì cuglia induve ùn avete micca piantatu è chì si riunisce induve ùn avete micca spargi; allora per paura sò andatu è aghju intarratu u vostru talentu in terra. Quì hè di ritornu. ' (Matt 24:25)

U "tempu di i talenti" hè u tempu in a nostra vita quandu simu chjamati à pruduce una racolta secondu a nostra vucazione è a chjama di Diu. Pò esse simplice quant'è portà u cuniuge in u regnu attraversu sofferenze nascoste è sacrifici per elli ... o pò predicà à decine di migliaia di anime. In ogni casu, hè tuttu parente: seremu ghjudicati per quantu ci anu datu, è ciò chì avemu fattu cun ellu.

Sta parabola di i talenti hè un avvirtimentu per quelli chì, da paura, adopranu una "mentalità bunker"; chì presuppone di sapè cun certezza chì a venuta di Ghjesù hè vicinu à u cantone ... è dopu forate - spiritualmente o fisicamente - è aspettanu u so ritornu mentre u mondu chì li circonda và à l'infernu in un canistrellu di mani.

«Servitore gattivu, pigru! Allora sapiate chì cugliu induve ùn aghju micca piantatu è riunite induve ùn aghju micca spargugliatu? Ùn duverebbe micca avè messu i mo soldi in banca per pudè l'avè ripigliatu cù interessu à u mo ritornu? ... ghjittà stu servitore inutile in a bughjura fora, induve ci serà u lamentu è u rinculu di i denti. ' (Matt 25: 26-30)

Innò, simu cumandatu per sorte è fà discepuli di e nazioni, "in stagione è fora". Più u mondu diventa bughju, più i fideli devenu brillà è brilleranu. Pensate à questu! Più u mondu svia, più duvemu diventà luci di luce lucenti, segni visibili di cuntradizione. Entremu in l'ora più gloriosa di a Chjesa, di u Bassani di Cristu!

Babbu, hè ghjunta l'ora. Dà gloria à u to Figliolu, affinchì u to Figliolu ti glurifichi ... (Ghjuvanni 17: 1)

Guai à quelli chì si piattanu sottu à un canistrellu, perchè avà hè l'ora di gridà a misericordia di Diu da i tetti! [3]cf. Pozzi Viventi

 

A FACCIA DI L'AMORE

Dopu chì Ghjesù hà esortatu l'apòstuli cù queste trè paràbole, chjamenduli à fà u duvere di u mumentu cun amore, è in u modu in cui a providenza divina s'impone per ognuna di esse, Ghjesù indica allora u a natura di a missione:

Perchè aviu fame è m'avete datu da manghjà, aviu sete è m'avete datu da beie, un furesteru è m'avete accoltu, nudu è mi avete vestutu, malatu è m'hai curatu, in prigiò è m'hai visitatu .... Amen, a vi dicu, tuttu ciò chì avete fattu per unu di sti minori fratelli, avete fattu per mè. (Matt 25: 35-40)

Hè cusì, a nostra missione hè di ghjunghje à i più poveri di i poveri, sia spiritualmente sia fisicamente. Hè tramindui. Senza u spirituale, diventemu solu travagliadori suciali, ignurendu a parte trascendente è a più critica di l'omu. Eppuru, senza u fisicu, ignoremu a dignità è a natura di l'omu fatta à l'immagine di Diu, è sdrughjemu u messaghju di u Vangelu di a so credibilità è u so putere. Duvemu esse navi di tramindui amore e verità. [4]cf. Amore è Verità

A missione di u mo ministeru hè di preparà a Chjesa per i tempi chì sò quì è chì venenu: per rimette in vita in Ghjesù; campà u Vangelu senza cumprumissu; per diventà cum'è zitelli, docili, pronti à abbraccià a vuluntà di Diu, chì vene qualchì volta in i travestimenti i più angustiosi. È di teneci sempre in pronta à scuntrà u nostru Signore.

Una anima chì cammina per una tale fede in azzione ùn serà micca scossa, perchè ...

... a vittoria chì cunquista u mondu hè a nostra fede. (1 Ghjuvanni 5: 4)

Avete a resistenza è avete suffertu per u mo nome, è ùn site micca stancu. Eppuru u tengu contr'à voi: avete persu l'amore chì avete avutu in prima. Capite quantu site cascatu. Pentitevi, è fate l'opere chì avete fattu in prima. Osinnò, vengu da voi è cacceraghju u vostru candileru da u so postu, a menu chì ùn vi pentite. (Rev 2: 3-5)


Publicatu per a prima volta 9 di marzu, 2010.

 

Clicca qui à Unsubscribe or Segui à stu Ghjurnale.



Per piacè cunsiderate a decima à u nostru apostolatu.
Grazie mille.

www.markmallett.com

-------

Cliccate quì sottu per traduce sta pagina in una lingua diversa:

Print Friendly, PDF è Email

Footnotes

Footnotes
1 cf. Relazione Persunale cù Ghjesù
2 cf. Nantu a Preghiera
3 cf. Pozzi Viventi
4 cf. Amore è Verità
Posted in Home, SPIRITUALITÀ e nella , , , , , , , , , , , , , , .

Comments sò chjusi.