L'infernu hè per u Reale

 

" hè una verità terribile in u Cristianesimu chì in i nostri tempi, ancu di più chè in i seculi passati, suscita orrore implacabile in u core di l'omu. Questa verità hè di i pene eterni di l'infernu. À a sola allusione à stu dogma, e menti si disturbanu, i cori si stringenu è tremanu, e passioni diventanu rigide è infiarate contr'à a duttrina è e voci sfavurevoli chì a proclamanu ". [1]A fine di u Munnu prisente è i misteri di a vita futura, da Fr. Charles Arminjon, p. 173; Stampa di l'Istitutu Sophia

Queste sò e parolle di Fr. Charles Arminjon, scrittu à u XIXu seculu. Quantu applicanu di più à e sensibilità di l'omi è di e donne in u 19u! Perchè non solu una discussione nantu à l'infernu hè limitata à u puliticu currettu, o ghjudicata manipulativa da altri, ma ancu certi teologhi è clerici anu cunclusu chì un Diu misericurdiosu ùn puderia micca permettà una eternità di tali torture.

Hè disgraziatu perchè ùn cambia micca a realtà chì l'infernu hè da veru.

 

COSU hè INFERNU?

U celu hè a realizazione di ogni desideriu umanu autenticu, chì pò esse riassuntu cum'è u brama d'amore. Ma u nostru cuncettu umanu di ciò chì s'assumiglia, è cumu u Creatore sprime chì l'amore in a bellezza di u Paradisu, ùn hè micca quantu à ciò chì hè u Celu quant'è una furmica ùn pò micca ghjunghje è toccà l'orlu di l'universu .

L'Infernu hè a privazione di u Celu, o piuttostu, a privazione di Diu per mezu di quale esiste tutta a vita. Hè a perdita di a so presenza, di a so misericordia, di a so grazia. Hè un locu induve l'ànghjuli caduti sò stati cunsignati, è dopu, induve vanu ancu anime chì si rifiutanu di campà secondu a lege di l'amore nantu à a terra. Hè a so scelta. Perchè Ghjesù hà dettu:

Se mi tenite caru, guarderete i mo cumandamenti ... "Amen, a vi dicu, ciò chì ùn avete micca fattu per unu di questi menu, ùn avete micca fattu per mè." È quessi anderanu à a punizione eterna, ma i ghjusti à a vita eterna. (Ghjuvanni 14:15; Matt 25: 45-46)

Infernu, secondu parechji Patri è Medici di a Chjesa, si crede chì sia in u centru di a terra, [2]cf. Luke 8:31; Rom 10: 7; Rev 20: 3 ancu se u Magisteriu ùn hà mai fattu una dichjarazione definitiva à stu riguardu.

Ghjesù ùn hà mai scansatu di parlà di l'infernu, chì San Ghjuvanni hà descrittu cum'è un "Lavu di focu è di zolfu". [3]cf. Rev 20: 10 In a so discussione nantu à a tentazione, Ghjesù hà avvistatu chì serà megliu taglià e mani chè u peccatu - o cunduce i "chjuchi" in peccatu - chè cù duie mani "Andate in Gehenna in u focu incensibile ... induve" u so vermu ùn more, è u focu ùn hè micca spenseratu ". [4]cf. Marcu 9: 42-48

Trascendendu da seculi di esperienze mistiche è vicinu à a morte da non-credenti è santi chì sò stati brevemente mostrati l'infernu, e descrizzioni di Ghjesù ùn eranu micca esagerazioni o ipebole: l'infernu hè ciò chì hà dettu chì hè. Hè una morte eterna, è tutte e cunsequenze di l'assenza di vita.

 

A LOGICA DI L’INFERU

In fattu, se l'infernu ùn esiste micca allora u Cristianesimu hè una scema, a morte di Ghjesù hè stata vana, l'ordine murale perde u so fundamentu, è a buntà o u male, à a fine, facenu poca differenza. Perchè sì unu vive a so vita avà indulgendu in u male è u piacè egoistu è un altru vive a so vita in virtù è sacrificiu di sè stessu - eppuru tramindui finiscenu in una beatitudine eterna - allora chì mutivu ci hè per esse "bonu", altru ch'è forse per evità prigiò o qualchì altru fastidiu? Ancu avà, per l'omu carnale chì crede in l'infernu, e fiamme di a tentazione u superanu facilmente in un mumentu di desideriu intensu. Quantu seria di più vince si sapia chì, à a fine, hà da sparte e stesse gioie cum'è Francescu, Agostinu, è Faustina ch'ellu si sia permessu o micca?

Chì ghjè u puntu di un Salvatore, assai menu quellu chì hà condescendutu à l'omu è hà patitu a più orribile di e torture, se à a fine simu tuttu salvatu quantunque? Chì ghjè u scopu fundamentale di un ordine morale se i Neros, Stalins è Hitlers di a storia riceveranu quantunque e listesse ricumpense chì e Madre Teresas, Thomas Moores è i Franciscani santi di u passatu? Se a ricumpensa di l'avidità hè listessa à l'altru, allora veramente, Allora sì e gioie di u Paradisu sò, à u peghju, un pocu ritardate in u schema di l'eternità?

Innò, un Celu simile seria inghjustu, dice Papa Benedettu:

Grazia ùn annulla micca a ghjustizia. Ùn face micca sbagliu in dirittu. Ùn hè micca una spugna chì asciuga tuttu, perchè tuttu ciò chì qualchissia hà fattu in terra finisce per esse di uguale valore. Dostoievski, per esempiu, avia ragiò di prutestà contr'à stu tipu di Celu è stu tipu di grazia in u so rumanzu I Fratelli Karamazov. I malfattori, à a fine, ùn si pusanu micca à tavula à u banchettu eternu accantu à e so vittime senza distinzione, cum'è se nunda fussi accadutu. -Spe Salvi, Innò. 44, vaticanu.va

Malgradu e pruteste di quelli chì imaginanu un mondu senza assuluti, a cunniscenza di l'esistenza di l'infernu hà mossu più omi à u pentimentu chè assai boni sermoni. U solu penseru di un eternu abbissu di dulore è di suffrenza hè statu abbastanza per alcuni per nigà un piacè di un'ora invece di un'eternità di dulore. L'infernu esiste cum'è l'ultimu maestru, l'ultimu cartellu per salvà i piccatori da un orribile piombu da u so Creatore. Postu chì ogni anima umana hè eterna, quandu partimu da questu pianu terrestre, campemu. Ma hè quì chì duvemu sceglie induve camperemu per sempre.

 

L'EVANGELU DI U PENTITU

U cuntestu di sta scrittura hè in seguitu à u Sinodu di Roma chì hà (per furtuna) fattu un esame di cuscenza in parechji - sia ortodossi sia progressisti - chì anu persu di vista a vera missione di a Chjesa: evangelizà. Per salvà l'anime. Per salvalli, infine, da a dannazione eterna.

Se vulete sapè quantu hè u peccatu seriu, allora fighjate un crucifissu. Fighjate u sangue è u corpu rottu di Ghjesù per capisce u significatu di e Scritture:

Ma chì prufittu avete ottenutu tandu da e cose chì vi vergugnate avà? Per a fine di queste cose hè a morte. Ma avà chì site liberatu da u peccatu è diventate schiavi di Diu, u benefiziu chì avete porta à a santificazione, è a so fine hè a vita eterna. Perchè u salariu di u peccatu hè a morte, ma u donu di Diu hè a vita eterna in Cristu Ghjesù u nostru Signore. (Rom 6: 21-23)

Ghjesù hà pigliatu nantu à ellu u salariu di u peccatu. Li hà pagatu in tuttu. Hè falatu à i morti, è rompendu e catene chì barravanu e porte di u Paradisu, hà preparatu un modu per a vita eterna per tutti quelli chì fideghjanu in ellu, è tuttu ciò ch'ellu ci dumanda.

Perchè Diu hà tantu amatu u mondu chì hà datu u so solu Figliolu, affinchì tutti quelli chì credenu in ellu ùn periscinu micca, ma possanu avè a vita eterna. (Ghjuvanni 3:16)

Ma per quelli chì recitanu queste parolle è ancu trascuranu a fine di quellu capitulu, ùn facenu micca solu un disserviziu per l'ànime, ma risicheghjanu di diventà l'ostaculu stessu chì impedisce à l'altri d'entrà in a vita eterna:

Quellu chì crede in u Figliolu hà a vita eterna, ma quellu chì disubbidisce à u Figliolu ùn vedrà a vita, ma l'ira di Diu ferma nantu ad ellu. (Ghjuvanni 3:36)

A "ira" di Diu hè a so ghjustizia. Hè cusì, i salarii di u peccatu fermanu per quelli chì ùn ricevenu micca u donu chì Ghjesù li offre, u donu di a so misericordia chì toglie i nostri peccati attraversu pirdunu-Chì implica dunque chì u seguiteremu secondu e leggi naturali è murali chì ci insegnanu à campà. U scopu di u Babbu hè di attirà ogni omu in cumunione cun ellu. Hè impussibile d'esse in unione cù Diu, chì hè amore, sì no ricusemu di amà.

Perchè per grazia site statu salvatu per mezu di a fede, è questu ùn hè micca da voi; hè u donu di Diu; ùn hè micca da opere, allora nimu pò vantà. Perchè simu u so travagliu, creatu in Cristu Ghjesù per e bone opere chì Diu hà preparatu in anticipu, per chì duvimu campà in elli. (Ef 2: 8-9)

Quandu si tratta di evangelizazione, allora, u nostru missaghju ferma incompletu se trascuremu d'avvertì u peccatore chì l'infernu esiste cum'è una scelta chì femu persistendu in u peccatu seriu piuttostu chè "boni travagli". Hè u mondu di Diu. Hè u so ordine. È seremu tutti ghjudicati qualchì ghjornu per sapè se avemu sceltu di entre in u so ordine o micca (è oh, cumu hè andatu à ogni longu pussibule per ristabilisce l'ordine vivificante di u Spìritu in noi!).

Tuttavia, l'accentu di u Vangelu ùn hè micca a minaccia, ma l'invitu. Cum'è Ghjesù hà dettu: "Diu ùn hà micca mandatu u so Figliolu in u mondu per cundannà u mondu, ma per chì u mondu sia salvatu per ellu". [5]cf. Ghjuvanni 3:17 A prima omelia di San Petru dopu à e Penticoste ne esprime perfettamente:

Arrimintatevi dunque, è vultate dinò, per chì i vostri peccati sianu cancellati, per chì i tempi di rinfrescamentu veninu da a presenza di u Signore ... (Atti 3:19)

L’infernu hè cum’è un capannone bughju cù un ghjacaru arrabbiatu daretu à e so porte, prontu à distrughje, terrurizà è divurà quellu chì entre. Ùn seria mancu appena misericurdiosu di lascià à l'altri vagabundà in ella per paura di "offendeli". Ma u nostru missaghju centrale cum'è cristiani ùn hè micca ciò chì si trova quì, ma al di là di e porte di u giardinu di u Celu induve Diu ci aspetta. È "Asciucherà ogni lacrima di i so ochji, è a morte ùn serà più, nè ùn ci serà dolu nè pienghje nè dolore più ..." [6]cf. 21: 4

Eppuru, falemu ancu in u nostru testimone se trasmettimu à l'altri chì u Celu hè "allora", cum'è s'ellu ùn principia micca avà. Perchè Ghjesù hà dettu:

Pentitevi, chì u regnu di i celi hè vicinu. (Matt 4:17)

A vita eterna pò cumincià in u so core quì è avà, quant'è a morte eterna, è tutti i so "frutti", principia avà per quelli chì si indulgenu in e prumesse viote è u glamour cavu di u peccatu. Avemu milioni di testimonii di tossicodipendenti, prostitute, assassini è picculi laici cum'è mè chì ponu attestà chì u Signore vive, u so putere hè reale, a so parolla hè vera. È a so gioia, a pace è a libertà aspetta tutti quelli chì anu fidu in ellu oghje, per ...

... avà hè un mumentu assai accettabile; eccu, avà hè u ghjornu di a salvezza. (2 Cor 2: 6)

In effetti, ciò chì cunvince l'altri a maiò parte di a veracità di u missaghju di u Vangelu hè quandu "gustanu è vedenu" u Regnu di Diu in voi ...

 

 

Print Friendly, PDF è Email

Footnotes

Footnotes
1 A fine di u Munnu prisente è i misteri di a vita futura, da Fr. Charles Arminjon, p. 173; Stampa di l'Istitutu Sophia
2 cf. Luke 8:31; Rom 10: 7; Rev 20: 3
3 cf. Rev 20: 10
4 cf. Marcu 9: 42-48
5 cf. Ghjuvanni 3:17
6 cf. 21: 4
Posted in Home, FEDE È MORALE e nella , , , , , .