U Gridu di Battaglia

 

SCRIVU pocu fà circa Battaglia di a Madonna, è u rolu chì un "restu" hè preparatu urgente per. Ci hè un altru aspettu à sta Battaglia chì vogliu signalà.

 

PIANTA DI BATTAGLIA

In a battaglia di Gedeone - una metafora di a Battaglia di a Madonna - i suldati sò trasmessi:

Corne è vasetti vioti, è fiaccule à l'internu di i vasetti. (Ghjudici 7:17)

Quandu era tempu, i vasetti eranu rotte è l'armata di Gedeone sunava e so corne. Hè cusì, a battaglia hà cuminciatu cù musica.

 

In un'altra storia, u rè Josafat è u so pòpulu anu da esse invaditi da un esercitu straneru. Ma u Signore li parla, dicendu:

Ùn àbbia paura o perde u core à a vista di a grande folla, perchè a battaglia ùn hè micca a toia, ma à Diu ... Dumane sorte à scuntralli, è u Signore serà cun voi. (2 Cronè 20:15, 17)

Ciò chì accade dopu hè chjave.

Dopu avè cunsultatu cù a ghjente, hà numinatu alcuni per cantà à u Signore è altri per ludà a santa Apparizione mentre andava in testa à l'armata. Anu cantatu: "Rendi grazie à u Signore, chì a so misericordia dura per sempre". À u mumentu ch'elli anu iniziatu u so innu giubilante, u Signore hà messu un'imbuscata contr'à l'Ammoniti, i Moabiti, è quelli di u monte Seir chì venianu contr'à Ghjuda, affinchì fussinu vinti. (v. 21-22; NAB; (nota: altre traduzzione leghjenu "u Signore" invece di "santa Apparenza".)

Di novu, sò i musicanti chì guidanu u populu in battaglia - una battaglia induve Diu manda l'imbuscata, vale à dì i so angeli in lotta.

È quandu Ghjosuè è l'Israele ghjùnsenu in Ghjerichu per piglià a cità, eranu guidati da,

l'arca di l'allianza cù sette preti chì purtavanu e corne di muntone davanti à l'arca di u Signore. (Ghjosuè 6: 6)

Circòvanu a cità per sei ghjorni, è u settimu, Giosuè hà datu u cumandamentu:

Quandu e corne soffiavanu, a ghjente cuminciava à gridà. Quand'elli anu intesu u curnale di signale, anu alzatu un tremendu gridu. U muru hè cascatu, è a ghjente hà assaltatu a cità in un attaccu frontale è l'hà pigliatu. (v. 20)

In ognuna di queste storie, hè u sonu di lode chì face falà i bastioni di i nemichi. 

 

LIBERAZIONE DI ADORAZIONE

In Esorcisimu di u Dragone, Aghju scrittu cumu Maria ci appronta per una grande battaglia per l'anime. Chì quandu Cristu a nostra Luce cuncede sta "illuminazione di a cuscenza", seremu inviati per manighjà a spada di a Parolla di Diu. Sarà ancu a nostra loda è Adorazione di Ghjesù in a "santa Apparizione" di l'Eucaristia chì hà da fà nasce una "imbuscata" di u nemicu da San Michele Arcangelu è e so coorte. Quandu Ghjesù si rivela in u Santissimu Sacramentu, ci serà un novu cantu tremendu chì cullerà in Adorazione. In questu cantu di lode, parechji seranu liberati da e fortezze demoniche chì li tenenu ligati è incatenati. Sunerà cum'è a gridà:

Anu gridatu à voce alta: "A salvezza vene da u nostru Diu, chì hè pusatu nantu à u tronu è da l'Agnellu". (Rev 7:10)

In novu, in Revelazione dice chì questu restu "hà cunquistatu [l'accusatore di i fratelli] da u sangue di l'Agnellu è da a parolla di a so testimunianza ". A nostra testimunianza hè veramente un cantu di lode, una lode di l'intervenzione di Diu in a nostra vita. È questu hè veramente ciò chì sò i Salmi - David è a testimunianza di l'Israele.

Queste testimunianze è canti di lode di i fideli, è u so putere di scioglie e catene di principati è puteri, sò prufetizati in u Salmu 149:

Chì i fideli si rallegrinu di a so gloria, gridanu di gioia à u so banquet, cù a lode di Diu in bocca, è una spada à dui taglioli in e so mani, per purtà vendetta à e nazioni, punizione per i populi, per lià i so rè cù catene, stringhjenu i so nobili cù ferri, per esecutà i ghjudizii decretati per elli - tale hè a gloria di tutti i fideli di Diu. Aleluia! (Salmu 149: 5-9)

Chì ghjè u banchettu? Hè a festa di u matrimoniu di l'Agnellu di a Rivelazione à a quale participemu attraversu u Sacrifiziu di a Messa è di l'Adorazione. A spada à dui tagli hè a Parolla di Diu chì serà parlata o cantata - "a lode di Diu in a so bocca" - chì esecutarà i ghjudizii decretati contr'à i "re" è "nobili", chì sò simboli di principati demonichi è putenzi. U grande è cuntinuu cultu di Diu chì impregna u libru di l'Apocalisse diventerà più pronunzia "nantu à a terra cum'è in u Celu", è u cantu di u restu di a verità libererà parechji. 

Allora aghju fighjatu è ci era l'Agnellu chì stava nantu à u monte Sion, è cun ellu centu quarantaquattru mila chì avianu u so nome è u nome di u Babbu scritti nantu à a so fronte. Aghju intesu un sonu da u celu cum'è u sonu di l'acqua chì corre o un forte sonu di trona. U sonu chì aghju intesu era cum'è quellu di l'arpisti chì ghjucanu à l'arpe. Cantavanu ciò chì paria esse un novu innu davanti à u tronu, davanti à i quattru criaturi viventi è l'anziani ... quessi sò quelli chì seguitanu l'Agnellu induv'ellu và. (Rev 14: 1-4)

lu Rivilazione di "ciò chì deve prestu accade", u Apocalipse, hè sustinutu da i canti di a liturgia celeste ma ancu da l'intercessione di i "testimoni" (martiri). I prufeti è i santi, tutti quelli chì sò stati uccisi in terra per a so testimone di Ghjesù, a vasta folla di quelli chì, ghjunti per a grande tribulazione, sò andati davanti à noi in u Regnu, tutti cantanu a lode è a gloria di quellu chì si trova nantu à u tronu, è di l'Agnellu. In cumunione cun elli, a Chjesa di a terra canta ancu questi canti cun fede in mezu à a prova. Per mezu di petizione è intercessione, a fede spera contr'à ogni speranza è ringrazia u "Babbu di e luci", da u quale "ogni rigalu perfettu" scende. Cusì a fede hè pura loda. -Catechismu di a chiesa cattolica, n2642

"A vittoria chì cunquista u mondu", dice San Ghjuvanni, "hè a fede" (1 Gv 5: 4). Loda pura. 

 

UN TESTIMONIU PERSONALE: U PUTERE DI LODA

Quindici anni fà, aghju cuminciatu u mo ministeru cum'è capimachja di lode è cultu cattolicu. À quellu tempu, aghju avutu a lotta cù un peccatu particulare per un pezzu è aghju avutu u sensu di esse un schiavu assolutu.

Una sera, era nantu à a strada per assiste à una riunione cù altri dirigenti musicali. Mi sentu propiu vergugnosu. Aghju intesu l'accusatore di i fratelli sussurrendu chì eru un fiascu cumpletu, un falsu, una grande delusione per Diu è per chiunque mi cunnisca. Ùn devu mancu esse à sta riunione.

Unu di i capimachja hà distribuitu fogli di canzone. Ùn mi sentu micca degnu di cantà. Ma sapiu abbastanza cum'è capimachja di cultu chì u cantu hè un attu di fede, è Ghjesù hà dettu: "a fede di e dimensioni di una sumente di senape pò move e muntagne. & q uot; Cusì aghju decisu di ludallu, perchè dopu à tuttu, aduremu à Diu perchè ghjè u so duvere, micca perchè ci face sente bè o perchè hà bisognu di e so creature lode o perchè simu degni. Piuttostu, hè per u nostru benefiziu. A lode apre u nostru core à Diu è à a realità di quale ellu hè, è quandu u veneremu in quellu spiritu di verità, ellu vene da noi da u so grande amore. A loda tira Diu à noi!

Sì santu, intronizatu nantu à e lode d'Israele ... Avvicinatevi à Diu è ellu si avvicinerà à voi. (Salmu 22: 3; Ghjacumu 4: 8) 

Quandu e parolle si lampavanu da a mo lingua, di colpu mi sentu cum'è se l'elettricità currissi per u mo corpu. In l'ochju di a mo mente, paria chì eru statu elevatu nantu à un ascensore senza porte in una stanza cun un pavimentu di vetru di cristallu (aghju lettu più tardi in Rivelazione chì in a sala di u tronu di Diu ci hè un "mare di vetru"). una volta, aghju pussutu sente a mo anima inundata da Diu. Mi abbracciava! M'era amatu cum'è eiu, tuttu cupertu di u porcu di u peccatu ... assai cum'è u figliolu prodigiu ... o Zacheu.

Quandu aghju lasciatu l'edifiziu quella notte, a putenza di quellu peccatu chì avia luttatu dapoi anni è stata ruttu. Ùn sò micca cumu Diu hà fattu. Tuttu ciò chì sò, hè chì eru schiavu prima, è avà sò liberu. M’hà liberatu!

È a spada chì rompia e catene era a cantu di lode.

Nantu à e labbre di i zitelli è di e babelle avete trovu lode per sfruttà u vostru nemicu, per fà tace u nemicu è u ribellu. (Salmu 8: 3)

Mentre Paulu è Silas pricavanu è cantavanu inni à Diu mentre i prigiuneri stavanu ascultendu, ci hè statu di colpu un terramotu cusì severu chì i fundamenti di a prigione tremanu; tutte e porte si sò aperte, è e catene di tutte sò state allentate. (Atti 16: 25-26) 

 

LETTURA IN LÀ:

 

Print Friendly, PDF è Email
Posted in Home, TEMPU DI Grazia.