A Farfalla turchina

 

Un recenti dibattitu chì aghju avutu cù uni pochi di atei hà inspiratu sta storia ... A Farfalla Turchina simbulizeghja a presenza di Diu. 

 

HE si messe à u bordu di u stagnu circulare di cimentu à mezu à u parcu, una funtana chì scorri à u so centru. E so mani cupulate eranu alzate davanti à l'ochji. Petru fighjulava à traversu una piccula crepa cum’è s’ellu fighjessi u visu di u so primu amore. Dentru, tenia un tesoru: a farfalla turchina. 

"Chì avete quì?" fece cennu un altru zitellu. Ancu se a stessa età, Jared paria assai più vechju. I so ochji purtavanu una sorta di sguardu inchietu è inquietu chì di solitu si vede solu in l'adulti. Ma e so parolle parianu abbastanza educate, almenu à principiu.

"Una farfalla turchina", rispose Petru. 

"Innò ùn sì micca!" Jared s'hè lampatu in daretu, u so visu cunturbatu. - Lasciami vede, allora.

"Ùn possu micca veramente", rispose Petru. 

"Iè, ghjustu. Ùn avete nunda, ma aria fina in e to mani ", burlò Jared. "Ùn ci hè micca farfalle turchine quì." Petru alzò a vista per a prima volta cù un mischju di curiosità è cumpassione in l'ochji. "Va bè", hà rispostu-cum'è per dì "tuttu ciò chì".

"Ùn ci hè nunda!" Jared ripetì dogmaticamente. Ma Petru alzò l'ochji, surrisu è rispose cun dulcezza. "Beh, pensu chì ti sbagli." 

Jared si allargò, tirò e bracce di Petru è appiccò l'ochju à a piccula apertura di e mani cuppe di Petru. Aghjustendu u so visu un paru di volte, lampendu rapidamenti, s'arrizzò in silenziu, u so visu cercendu parolle. "Ùn hè micca una farfalla."

"Allora chì hè?" Petru hà dumandatu cun calma.

"Penseru desideriu". Jared lanciò un sguardu intornu à u parcu, circendu di finta chì era disinteressatu. «Qualunque sia, ùn hè micca una farfalla. Bella prova. "

Petru scuzzulò a testa. Fighjulendu à traversu u stagnu, hà vistu à Marian pusatu à u cantu. "Hà pigliatu ancu unu", disse, annuendu u capu in a so direzzione. Jared ridia sproporziunatu à voce alta, attirendu l'attenzione da sè stessu da parechji spettatori. «Sò statu in stu parcu tutta l'estate, è micca solu ùn aghju vistu una sola farfalla turchina, ma eiu ... ùn vecu micca rete. Cumu l'avete chjappu voi è ella, Petru? Ùn mi dite micca ... avete dumandatu di vene à voi? " 

Jared ùn li hà datu u tempu di risponde. Saltò nantu à a sporgenza di u stagnu è si stracquò intornu versu Marian cù un scherzu chì tradia più insicurezza chè fiducia in sè. "Videmu a vostra farfalla", hà dumandatu. 

Marian alzò l'ochji, sguardu attraversu u sole chì inquadrava a figura scura di Jared. "Eccu", hà dettu, alzendu un fogliu di carta chì era stata culurita.

"Ha!" burlò Jared. - Petru ti hà dettu fuòru pigghiàti unu. Credu chì ùn cunnosce micca a differenza trà u veru è un disegnu ". Marian paria un pocu perplessu. "Innò ... L'aghju avutu, ma ... micca avà. Hè cusì chì pareva ", hà dettu, continuendu à tene u so disegnu versu ellu.

«Hè stupidu. Vi aspettate di crede? " Jared hà scopu un sguardu cundiscendente destinatu à pruvucà. Per un mumentu, Marian sintì chì a rabbia cresce in ella. Jared ùn hà micca fattu hannu per crede la, ma mancu ellu avia da esse ... un scruccone. Pigliendu un fiatu rimarcatu, calò u so ritrattu versu u pezzu di cartone nantu à a sporgenza, è continuò à culurisce, pianu è cù cura, assicurendu si chì ogni ditagliu fussi ghjustu. Momentaneamente imbarazzatu d'avè pigliatu a piazza alta invece di ellu, Jared girò intornu, assicurendu si di calà nantu à un angulu di u so disegnu mentre si scacciava. 

Marian si muzzicò i labbra mentre s'appughjava, asciugava a terra di a carta, è fighjava a so farfalla. Un picculu surrisu attraversò u so visu. Ùn importava micca ciò chì Jared pensava. Ancu se a farfalla era andata - per avà - ella avia a vidia, a sentia è a tinia trà e so mani. Era vera per ella avà quant'è era allora. Dì chì ùn era micca, saria di tradisce una realità più sicura di u mondu attentamente custruitu di Jared cù i so muri alti, fini di carta è e porte di ferru. 

"Ùn ci hè nunda cum'è una farfalla turchina in queste parti, ùn importa ciò chì dite", hà dichjaratu Jared mentre si lampava nantu à u cimentu accantu à Petru, sbattendu deliberatamente u so corpu contr'à ellu. Sta volta hè statu Petru chì hà fattu un surrisu. Fighjendu à Jared cun una dulcezza sorprendente, hà dettu tranquillamente: "Ùn vinaranu micca versu voi s'ellu ùn aprite e mani -" ma Jared u tagliò. 

"Vogliu una prova - una prova chì queste farfalle esistenu, o idiota."

Petru u ignurò. "L'unicu modu per catturà unu, Jared, ùn hè micca di andà dopu cun rete o arnesi, ma basta à apre e mani è aspettà. Venerà ... micca in u modu chì aspettate, o ancu quandu vulete. Ma vene. Hè cusì chì Marian è eiu avemu chjappu i nostri ".

U visu di Jared tradisce un prufondu disgustu, cum'è se tutte e so sensibilità fussinu assaltate subitu. Senza dì una parolla, si lampò in ghjinochji accantu à u stagnu, aprì e mani, è si messe immobile. Qualchì stonda di silenziu scunfortu passò. Poi Jared murmurò tranquillamente sottu à u so fiatu in una voce capricciosa, "Aspettu ..." Hà cambiatu u so visu, cum'è s'era supranatu da un'emuzione finta à "solu u penseru" di ancu piglià una "amata farfalla turchina".

"Oh, oh ... a possu sente ... vene", si burlò Jared.

À quellu mumentu, hà pigliatu da u cantu di l'ochju a figura di un altru zitellu più chjucu pusatu à u bordu di u stagnu di l'altra parte, e mani ancu stese. Jared rinfrescò rinunziatu, è appughjendu u capu nantu à a so manu, fighjò cun disgustu.

U zitellu paria trasfiguratu, l'ochji chjusi, e labbre muvendusi leggermente. Scuzzulendu a testa, Jared s'arrizzò, si piegò per attaccà a so scarpa, è dopu casualmente si avvicinò versu u zitellu, chì stava immobile.

"Sarete quì tuttu u ghjornu", disse Jared, lancienduli un sguardu pateticu. "Eh?" disse u zitellu aprendu un ochju cù un sguardu. Dopu à prununzià e so parolle, Jared hà ripetutu: "Vous-allez-être-là-atuttu u ghjornu. " 

"Uh ... perchè?"

"Perchè-ùn ci sò-micca-blu-butteflies." 

U zitellu fighjò in daretu. 

"Perchè-ùn ci sò-micca-butteflies-blu", Hà ripetutu Jared, più forte sta volta. 

"Aghju lasciatu andà i mei", hà dettu tranquillamente u zitellu. 

"O veramente?" Jared hà dettu, u sarcasimu scorre da a voce. 

«Ùn aghju micca bisognu di tene lu tuttu u tempu. Aghju vistu. A tinia. Toccu. Ma aghju ancu bisognu di vede, tene è toccà altre cose ancu. In particulare a mo mamma. Hè stata veramente trista ultimamente ... "Disse, a so voce s'alluntana.

"Eccu." Marian stava à fiancu ad elli, a manu tesa tenendu u so ritrattu versu u zitellu. «Spergu chì a to mamma li piaci. Dìlli chì a farfalla hè bella è ch'ella deve aspittà una ".

Cù questu, Jared hà lanciatu un urlu guturale mentre saltava prima in i pedi di u stagnu, sperendu di schjattà u disegnu di Marian-ma ella l'hà bluccata à tempu. "Site tutti pazzi!" abbaghjò, mentre passava à traversu u stagnu, saltò annantu à u so latu, è si alluntanò nantu à a so bicicletta.

Marian è i dui picciotti si guardonu brevemente cù un surrisu sapiente, è si separonu senza dì una parolla.

 

Ciò chì avemu intesu, chì avemu vistu cù i nostri ochji, chì avemu vistu è toccu cù e nostre mani ... sta vita hè stata manifestata per noi, è l'avemu vista, è ne testimuniemu ... ciò chì avemu vistu è intesu vi pruclamemu dinò, affinchì possiate avè fraternità cun noi ... vi dicemu cusì per chì a nostra gioia sia cumpleta. 

1 John 1: 1-4

 

 

... hè truvatu da quelli chì ùn u testanu,
è si manifesta à quelli chì ùn u cridenu micca.

Saggezza di Salomone 1: 2

  

 

Site amatu.

 

Viaghjà cun Mark in u lu Avà Parolla,
cliccate nantu à u banner sottu per abbunà.
U vostru email ùn serà micca spartutu cù nimu.

  

 

Print Friendly, PDF è Email
Posted in Home, FEDE È MORALE, ALL.