L'Urgenza per u Vangelu

A PAROLA ORA SU LETTURE DI MASSA
per u 26 à u 31 di Maghju, 2014
di a Sesta Settimana di Pasqua

Testi liturgichi ccà

 

 

hè una percezione in a Chjesa chì l'evangelizazione hè per uni pochi scelti. Tenimu cunferenze o missioni paruchjali è quelli "pochi eletti" venenu è parlanu cun noi, evangelizanu, è insegnanu. Ma in quantu à noi altri, u nostru duvere hè di andà simpliciamente à a messa è guardà si da u peccatu.

Nunda puderia esse più luntanu da a verità.

Quandu Ghjesù hà dettu chì a Chjesa hè u "sale di a terra", hà destinatu à sprinkle in ogni aspettu di a vita: educazione, pulitica, medicina, scienza, arti, famiglia, vita religiosa, ecc. Quì, in u locu induve ci truvemu, duvemu esse testimoni di Ghjesù, micca solu in a manera di campà, ma testimuniannu di a so putenza in a nostra vita è di u nostru bisognu di ellu cum'è unicu modu per a vita eterna. Ma quale pensa cusì? Luntanu troppu pochi, ciò chì hà purtatu u papa Paulu VI à a so enciclica famosa, Evangelii Nuntiandi:

In i nostri ghjorni, chì hè accadutu à quella energia piatta di a Bona Nova, chì hè capace d'avè un putente effettu nant'à a cuscenza di l'omu? ... Tali ostaculi sò ancu prisenti oghje, è ci limiteremu à mintuvà a mancanza di fervore. Hè ancu più seriu perchè vene da l'internu. Si manifesta in fatica, disincantu, cumprumessu, mancanza d'interessu è sopratuttu mancanza di gioia è speranza. - "Nantu à l'evangelizazione in u mondu mudernu", n. 4, n. 80; vaticanu.va

Dunque, a crisa chì hè entruta in u mondu, chì ùn hè altru chè l'eclissi di e verità salvatrici di Cristu, oscurata in parte da una Chjesa chì ella stessa hà persu a vista di a so missione, hà persu u so fervore, a hà persu primu amore. [1]cf. Primu Amore Perdu A prima lettura di u mercuri hà una urgenza particulare in i nostri tempi:

Diu hà trascuratu i tempi di l'ignuranza, ma avà dumanda chì tutte e persone dappertuttu si pentinu perchè hà stabilitu un ghjornu induve ellu "ghjudicherà u mondu cun ghjustizia".

Quale hè chì ùn pò pensà à e parolle di Ghjesù à Santa Faustina chì dichjaranu chì u mondu vive avà in un "tempu di misericordia" chì darà prestu un tempu di ghjustizia? Ié, ci hè una urgenza postu chì vedemu tanti di i nostri amichi, famiglia è vicini saltendu a nave da Petru Barca à a barcaccia di Satanassu, tutti illuminati in luci di patio in plastica.

Hè per quessa chì i mo scritti recenti nantu à a "Fiamma di l'Amore" anu una rilevanza puntuale. "Stir in flame u donu di Diu chì avete", disse San Paulu à u giovanu è timidu Timoteu, perchè "Diu ùn ci hà micca datu un spiritu di vigliaccheria ma piuttostu di putenza è d'amore è di autocontrolu". [2]cf. 2 Tim 1: 6-7 Una manera aghju trovu chì Diu stuzzica in fiamma u so amore in u mo core hè di sparte lu. Cum'è l'apertura di una porta di u caminu aumenta di colpu u pesciu, cusì dinò, quandu cuminciamu à apre u nostru core per sparte a vita di Ghjesù, u Spìritu fanna in fiamma u putere di a Parolla. L'amore hè un focu chì face solu più focu.

E letture di messa di sta settimana ci insegnanu u distaccu audace chì hè necessariu per tutti i Cristianu quandu si tratta di evangelizazione. Per San Paulu hà avutu assai successi, è parechji fiaschi. In un locu, e famiglie sò cunvertite, in un altru scartanu facilmente i so parè, è in un altru u imprigiunanu. Eppuru, San Paulu ùn lascia micca chì l'orgogliu, a paura o a debulezza ferite u dissuadinu di sparte u Vangelu. Perchè? I risultati sò di Diu, micca di ellu.

Avemu lettu in a prima lettura di u luni di a cunversione di Lydia.

... u Signore hà apertu u so core per fà casu à ciò chì Paul dicia.

Hè u Spìritu Santu, u "Spìritu di a Verità" chì porta l'anime in verità (u Vangelu di u Mercuri). U Spìritu Santu hè a luce chì vene da u furnace di u nostru core in focu per Diu. Se un'altra anima hè docile à u Spìritu, allora u fiamma d'amore da u nostru core pò saltà in i soi. Ùn pudemu micca furzà à nimu à crede micca di più cà pudemu accende un troncu bagnatu.

Ma ùn ci vole mai à ghjudicà un'anima o una situazione. Malgradu i cuntrasti, Paulu è Silas scelenu di ludà à Diu in e so catene. Diu usa a so fedeltà per scuzzulà a cuscenza di u guardianu di a prigiò è fà nasce a so cunversione. Quante volte rimanimu in silenziu perchè sentimu chì l'altru ci rifiuterà, ci perseguirà, ci insulterà ... è cusì perderà una pussibile opportunità di cambià di vita?

Mi ricordu quandu questu apostolatu scrittu hà iniziatu ottu anni fà cù una parolla piuttostu severa da u Signore:

Tè, figliolu di l'omu - Ti aghju numinatu cum'è sentinella per a casa d'Israele; quandu sentite una parolla da a mo bocca, duvete avvistalli per mè. Quandu dicu à i gattivi: "Tù gattivu, duvete more", è ùn parlate micca per avvisà i gattivi di e so vie, moriranu in i so peccati, ma eu ti faraghju rispunsevule di u so sangue. (Ezek 33: 7-8)

Ringraziu Diu per ste parolle perchè m'hà spintu sempre e muntagne di timidità. Pensu ancu à un bellu prete americanu chì cunnoscu, un omu umile è santu chì si puderebbe pensà à esse un "scarpa" in Celu. È puru, un ghjornu u Signore li hà fattu vede una visione di l'infernu. "Ci hè u locu chì Satanassu vi hà riservatu sè ùn riesci micca à pasturà l'anime chì ti aghju affidatu." Ellu ancu ellu hà ringraziatu assai u Signore per questu "rigalu" chì hà mantenutu a fiamma in u so core per ùn spegne è u so ministeru per diventà tiepiu.

Questu pò sembra duru per noi. Ma guardate, Ghjesù ùn hè micca mortu nantu à a Croce per pudè pusà daretu è fà un picnic mentre l'anime falanu in l'infernu cum'è fiocchi di neve. A Grande Cummissione per fà discepuli di e nazioni hè stata data à noi-à noi in u 2014 chì simu oramai i discendenti è i zitelli di Successione Apostolica. Dunque ascultemu dinò a tenerezza di Nostru Signore chì dice à San Paulu:

Ùn àbbia paura. Continuate à parlà, è ùn stà zitti, perchè sò cun voi. (Prima lettura di Firday)

Andemu, cum'è Maria, in u Vangelu di u sabbatu, "prestu" à u nostru vicinu per purtà li à Ghjesù chì vive in noi - quellu vivente Fiamma di Amore chì pò scioglie i cori, cunsumà u peccatu, è fà tuttu novu. In verità, fateci prestu.

... duvemu rianimà in noi stessi l'impetu di i principii è lasciassi pieni di l'ardore di a predicazione apostolica chì hà seguitu a Penticoste. Duvemu rinvivisce in noi stessi a cunvinzione ardente di Paulu, chì gridò: "Guai à mè se ùn predicu micca u Vangelu" (1 Cor 9: 16). Questa passione ùn mancherà di suscità in a Chjesa un novu sensu di missione, chì ùn pò micca esse lasciatu à un gruppu di "specialisti" ma deve implicà a responsabilità di tutti i membri di u Populu di Diu. —ST. GIOVANNI PAULU II, Novo Millennio Ineuente, micca. 40

 

LETTURA IN CORSO

 

 


U vostru sustegnu hè necessariu per stu ministeru à tempu pienu.
Vi benedica, è ti ringraziu.

Per riceve lu Avà Parolla,
cliccate nantu à u banner sottu per abbunà.
U vostru email ùn serà micca spartutu cù nimu.

NowWord Banner

Unisciti à Mark in Facebook è Twitter!
Facebook logoTwitterlogo

Print Friendly, PDF è Email

Footnotes

Footnotes
1 cf. Primu Amore Perdu
2 cf. 2 Tim 1: 6-7
Posted in Home, LETTURE DI MASSA, TEMPU DI Grazia.

Comments sò chjusi.