Speranță autentică

HRISTOS A ÎNVIAT!

ALELUIA!

BROTHERS și surori, cum să nu simțim speranța în această zi glorioasă? Și totuși, știu în realitate, mulți dintre voi sunt neliniștiți în timp ce citim titlurile bătăilor de război, ale prăbușirii economice și ale intoleranței crescânde față de pozițiile morale ale Bisericii. Și mulți sunt obosiți și opriți de fluxul constant de blasfemie, obraznicie și violență care ne umple undele și internetul.

Tocmai la sfârșitul celui de-al doilea mileniu, norii imensi și amenințători converg la orizontul întregii omeniri și întunericul coboară asupra sufletelor umane. —PAPA IOAN PAUL II, dintr-un discurs (tradus din italiană), decembrie 1983; www.vatican.va

Aceasta este realitatea noastră. Și pot scrie „să nu-ți fie frică” de nenumărate ori și totuși mulți rămân neliniștiți și îngrijorați de multe lucruri.

În primul rând, trebuie să ne dăm seama că speranța autentică este întotdeauna concepută în pântecele adevărului, altfel riscă să fie o speranță falsă. În al doilea rând, speranța este mult mai mult decât pur și simplu „cuvinte pozitive”. De fapt, cuvintele sunt doar invitații. Slujirea de trei ani a lui Hristos a fost una de invitație, dar speranța reală a fost concepută pe cruce. A fost apoi incubat și născut în Mormânt. Aceasta, dragi prieteni, este calea speranței autentice pentru voi și pentru mine în aceste vremuri ...

SPERANȚĂ AUTENTICĂ

Permiteți-mi să spun, simplu, că speranța vine dintr-o relație vie și intensă cu Însuși Speranța: Isus Hristos. Nu doar știind despre El, dar cunoaştere L.

Prima dintre toate poruncile... Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta... (Marcu 12:29-30)

Atâția catolici de astăzi trăiesc fără speranță, deoarece relația lor cu Dumnezeu este aproape inexistentă. De ce?

…rugăciune is relația vie a copiilor lui Dumnezeu cu Tatăl lor ... -Catehismul Bisericii Catolice (CCC), nr.2565

Da, mulți oameni astăzi, și poate unii dintre cititorii mei, urmăresc după profeții ale viitorului, zbârnind pe internet pentru „cele mai recente”, ocupat, ocupat, ocupat... dar niciodată suficient timp pentru a se ruga. Speranța izvorăște dintr-o întâlnire personală cu Isus; durată speranta izvoraste dintr-o în curs de desfășurare întâlnire cu Dumnezeu printr-o viață trăită pentru El și numai pentru El.

Când ne rugăm în mod corespunzător, suntem supuși unui proces de purificare interioară care ne deschide către Dumnezeu și astfel și pentru semenii noștri ... În acest fel suntem supuși acelor purificări prin care devenim deschiși față de Dumnezeu și suntem pregătiți pentru slujirea semenilor noștri ființe umane. Devenim capabili de marea speranță și astfel devenim miniștri ai speranței pentru ceilalți. - BENEFICIUL POPULUI XVI, Spe Salvi (Salvat în speranță), n. 33, 34

Aici, vedem că speranța este legată nu numai de rugăciune, ci și de dorința de a fi vase ale speranței:

…a doua este aceasta: Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea. (Marcu 12:31)

În măsura în care ne reținem de la oricare dintre aceste porunci, în care păstrăm o parte din noi înșine departe de îndemâna Lui și a aproapelui nostru, este gradul în care începem să ne pierdem speranța. De fiecare dată când păcătuim, ne pierdem puțină speranță pentru că am încetat să-L urmăm pe Cel care este însăși Speranța.

La asta mă refer când spun că adevărata speranță este concepută pe Cruce și se naște în mormânt. Ascultare, predarea voinței noastre în fața voinței lui Dumnezeu, înseamnă a muri pentru sine. Dar trebuie să încetăm să vedem această predare a sinelui ca pe o pierdere și să începem să o vedem cu ochii credinței!

Dacă apa trebuie să devină fierbinte, atunci rece trebuie să dispară din ea. Dacă lemnul trebuie să fie făcut foc, atunci natura lemnului trebuie să moară. Viața pe care o căutăm nu poate fi în noi, ea nu poate deveni însuși sinele nostru, nu putem fi însuși, decât dacă o dobândim, încetând mai întâi să fim ceea ce suntem; dobândim această viață prin moarte. —Fr. John Tauler (1361), preot și teolog dominican german; de la Predici și conferințe ale lui John Tauler

„Speranța” pe care o căutăm nu poate trăi în noi decât urmând modelul lui Hristos de a muri pentru sine.

Aveți între voi aceeași atitudine care este și a voastră în Hristos Isus... el s-a golit pe sine... devenind ascultător până la moarte, chiar moarte pe cruce. Din această cauză, Dumnezeu l-a înălțat mult... (Filipeni 2:5-9)

Golit de sine, vechiul eu, pentru ca noul eu, adevăratul eu să trăiască. Cu alte cuvinte, trăim după voia lui Dumnezeu, nu a noastră, pentru ca viața Lui să locuiască în noi și să devină viața noastră. Vedem acest tipar și în Maria: ea se golește în „fiat”-ul ei, iar în schimb, Hristos este conceput în ea.

Nu îți dai seama că Isus Hristos este în tine? … Sunt din nou în travaliu până când Hristos va fi format în voi! (2 Corinteni 13:5; Gal 4:19)

Trebuie să încetăm să mai atenuăm aceste cuvinte și să ne dăm seama că Dumnezeu ne cheamă la o revoluție radicală a vieților noastre. Nu-l interesează să ne salveze puțin, să ne sfințească puțin, să ne transforme într-o anumită măsură. Dorința lui este să ne ridice cu totul în imaginea în care am fost creați.

Sunt încrezător în acest lucru, că cel care a început o lucrare bună în voi, va continua să o desăvârșească până în ziua lui Hristos Isus. (Filipeni 1:6)

Suntem atat de tristi cand ni se cere sa ne rugam, sau sa postim, sa mortificam sau sa traim moderat. Se datorează faptului că nu reușim să vedem bucuria interioară și ascunsă și speranța care vine doar la cei care intră în călătorie. Dar prietenii mei, acum trăim vremuri extraordinare în care trebuie să fim gata să dăm mult, mult mai mult.

Cei care contestă acest nou păgânism se confruntă cu o opțiune dificilă. Fie se conformează acestei filozofii, fie sunt confruntat cu perspectiva martiriului. — pr. John Hardon (1914-2000), Cum să fii un catolic loial astăzi? Fiind loial Episcopului Romei; www.therealpresence.org

Nu mai puțin de catolicii individuali obișnuiți pot supraviețui, astfel încât familiile catolice obișnuite nu pot supraviețui. Nu au de ales. Ei trebuie fie să fie sfinți - ceea ce înseamnă sfințiți - fie vor dispărea. Singurele familii catolice care vor rămâne vii și înfloritoare în secolul XXI sunt familiile martirilor. -Sfânta Fecioară și sfințirea familiei, Slujitor al lui Dumnezeu, pr. John A. Hardon, SJ

TĂRÂMUL CREDINȚEI

Ah! Vedeți, aceste cuvinte îi pot speria pe unii. Dar asta pentru că ei nu realizează schimbul divin care se va întâmpla. Credința voastră, dacă este trăită intens și personal cu Dumnezeu prin rugăciune și ascultare, va dobândi o speranță pe care niciun om nu o poate lua, nici un persecutor nu o poate sufoca, nici un război nu poate diminua, nicio suferință nu o va distruge, nicio încercare nu o va ofili. Acesta este mesajul secundar al Paștelui: the Completă dăruirea de noi lui Dumnezeu prin intrarea în noaptea credinței, mormântul părăsării depline către El, produce în noi toate roadele Învierii. Toti.

Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care ne-a binecuvântat în Hristos cu fiecare binecuvântare spirituală în ceruri... (Efeseni 1:3)

Nu este momentul să te mai abții, să păstrezi o parte din tine pentru tine. Dă totul lui Dumnezeu, indiferent de cost. Și cu cât costă mai mult, cu atât grația, recompensa și mai puternice sunt învierea lui Isus în viața ta, după chipul căruia ești reînnoit.

Căci dacă ne-am unit cu El printr-o moarte ca a lui, ne vom uni și cu El în înviere. Știm că sinele nostru vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul nostru păcătos să fie nimicit, pentru ca noi să nu mai fim robii păcatului... În consecință, și voi trebuie să vă gândiți că sunteți morți față de păcat și trăiți pentru Dumnezeu. în Hristos Isus. (Romani 6:5-6, 11)

Fii pregătit să-ți pui viața pe linie pentru a lumina lumea cu adevărul lui Hristos; să răspundă cu dragoste la ură și nesocotire față de viață; să vestească speranța lui Hristos înviat în fiecare colț al pământului. —PAPA BENEDICT XVI, Mesaj pentru tinerii lumii, Ziua Mondială a Tineretului, 2008

Cred cu adevărat că Maica Domnului a venit la noi în toți acești ani pentru a ne ajuta să fim goliți în aceste vremuri, astfel încât să putem fi umpluți — plini de Duhul lui Dumnezeu pentru a deveni flăcări vii ale iubirii — flăcări vii ale speranţă într-o lume care a devenit atât de întunecată.

... Duhul Sfânt îi schimbă pe cei în care El vine să locuiască și modifică întregul model al vieții lor. Cu Duhul din ele, este destul de firesc ca oamenii care fuseseră absorbiți de lucrurile acestei lumi să devină cu totul alte lumi în viziunea lor și ca lașii să devină oameni cu mult curaj. -Sf. Chiril al Alexandriei, Magnificat, Aprilie 2013, p. 34

Mama noastră cere... post, rugăciune, convertire etc. Dar asta pentru că știe că va produce în noi pe Isus: va produce în noi speranta autentica.

Nu putem ascunde faptul că mulți nori amenințători se adună la orizont. Cu toate acestea, nu trebuie să ne pierdem inima, ci mai degrabă trebuie să păstrăm flacăra speranței în inimile noastre. —PAPA BENEDICT XVI, Agenția Catolică de Știri, 15 ianuarie 2009

Vă rog să nu vă lăsați furați de speranță! Nu lăsa speranța să fie furată! Speranța pe care ne-o dă Isus. —PAPA FRANCIS, Omilia Duminica Floriilor, 24 martie 2013; www.vatican.va