Benedict și sfârșitul lumii

Este 21 mai 2011, iar mass media, ca de obicei, sunt mai mult decât gata să acorde atenție celor care brandesc numele „creștin”, dar susțin idei eretice, dacă nu chiar nebunești (vezi articolele aici și aici. Îmi cer scuze acelor cititori din Europa pentru care lumea s-a încheiat acum opt ore. Ar fi trebuit să trimit asta mai devreme).

Se încheie lumea astăzi sau în 2012? Această meditație a fost publicată pentru prima dată pe 18 decembrie 2008 ...

PENTRU a doua oară în pontificat, Papa Benedict al XVI-lea a menționat că venirea lui Hristos ca judecător și sfârșitul lumii nu sunt „aproape”, așa cum sugerează unii; că anumite evenimente trebuie să fie primele înainte ca El să se întoarcă pentru Judecata Finală.

Pavel însuși, în Scrisoarea către Tesaloniceni, ne spune că nimeni nu poate cunoaște momentul venirii Domnului și ne avertizează împotriva oricărei alarme că întoarcerea lui Hristos ar putea fi la îndemână. —PAPA BENEDICT XVI, 14 decembrie 2008, Vatican

Deci, de aici voi începe ...

SFÂRȘITUL VREMURILOR, NU SFÂRȘITUL LUMII

De la Înălțare, venirea lui Hristos în slavă a fost iminentă, chiar dacă „nu este pentru voi să cunoașteți vremurile sau anotimpurile pe care Tatăl le-a stabilit prin propria sa autoritate”. Această venire eshatologică ar putea fi realizată în orice moment, chiar dacă atât ea, cât și procesul final care o va preceda sunt „întârziate”. —Catehismul Bisericii Catolice, nu. 673

Într-o audiență generală din 12 noiembrie 2008, Sfântul Părinte explică ce anume „întârzie” această venire:

... înainte de venirea Domnului va exista apostazie, iar unul bine descris drept „omul fărădelegilor”, „fiul pierzaniei” trebuie dezvăluit, pe care tradiția ar veni să-l numească Antihrist. —PAPA BENEDICTUL XVI, Piața Sf. Petru; remarcile sale sunt o reiterare avertismentului Sfântului Pavel din 2 Tesaloniceni 2 despre întoarcerea lui Hristos.

Părinții Bisericii Primare - voci care au ajutat la dezvăluirea și transmiterea Tradiției apostolice, adesea cu învățături care au venit direct de la apostoli sau de la succesorii lor direcți - ne oferă o lumină suplimentară cu privire la succesiunea evenimentelor anterioare revenirii finale a lui Hristos. În esență, este astfel:

Această eră actuală se încheie într-o perioadă de nelegiuire și apostazie, culminând cu „cea fără de lege” -Antihrist (2 Tes. 2: 1-4).
El este distrus de o manifestare a lui Hristos (2 Tesaloniceni 2: 8), împreună cu cei care au acceptat marca Fiarei (o judecată a viaţă; Rev 19: 20-21); Satana este apoi înlănțuit timp de „o mie de ani” (Apocalipsa 20: 2) pe măsură ce Dumnezeu stabilește o domnie de pace (Isaia 24: 21-23) punctat de învierea martirilor (Apocalipsa 20: 4).
La sfârșitul acestei perioade de pace, Satana este dezlegat din abis pentru o scurtă perioadă, un ultim dezlănțuire împotriva Miresei lui Hristos prin „Gog și Magog”, națiunile pe care Satana le înșeală într-o revoltă finală. (Apocalipsa 20: 7-10).
Focul cade din cer pentru a le consuma (Apocalipsa 20: 9); diavolul este aruncat în lacul de foc unde Anticristul - Bestia - fusese deja aruncat (Apocalipsa 20: 10) introducând Venirea finală în Slava lui Isus, învierea morților și Judecata finală (Apocalipsa 20: 11-15), și desăvârșirea elementelor (1 Pt 3: 10), făcând loc pentru un „cer nou și un pământ nou” (Apocalipsa 21: 1-4).

Această succesiune de evenimente anterior la întoarcerea lui Hristos ca judecător se găsește în scrierile mai multor părinți ai bisericii și scriitori ecleziastici:

... când Fiul Său va veni și va distruge timpul celui fără drept și va judeca pe cel fără de Dumnezeu și va schimba soarele și luna și stelele - atunci El se va odihni într-adevăr în ziua a șaptea ... după ce va da odihnă tuturor lucrurilor, voi face începutul celei de-a opta zile, adică începutul unei alte lumi. -Scrisoarea lui Barnaba (70-79 d.Hr.), scris de un părinte apostolic din secolul al II-lea

De aceea, Fiul Celui Preaînalt și puternic Dumnezeu ... va fi distrus nedreptatea și va executa marea Sa judecată și va reaminti la viață pe cei drepți, care ... vor fi angajați între oameni o mie de ani și îi vor conduce cu cei mai drepți poruncă ... De asemenea, prințul diavolilor, care este cel care învârtește toate relele, va fi legat cu lanțuri și va fi închis în timpul celor o mie de ani ai domniei cerești ... Înainte de sfârșitul celor o mie de ani, diavolul va fi dezlegat din nou și va fi adunați toate națiunile păgâne pentru a face război împotriva orașului sfânt ... „Atunci ultima mânie a lui Dumnezeu va veni asupra națiunilor și le va distruge cu totul” și lumea va coborî într-o mare conflagrație. —Lactantius, scriitor ecleziastic din secolul al IV-leaInstitutele divine ”, Părinții ante-Nicene, Vol. 7, p. 211

Sf. Augustin a oferit patru interpretări ale perioadei „de o mie de ani”. Cel mai frecvent citat astăzi este acela că se referă la perioada de la învierea lui Hristos până acum. Cu toate acestea, aceasta a fost doar o singură interpretare, popularizată probabil în contracararea erezie de milenarism atunci. În lumina celor spuse de mai mulți Părinți ai Bisericii, una dintre celelalte interpretări ale lui Augustin este poate mai potrivită:

Cei care, pe baza acestui pasaj [din Apocalipsa 20: 1-6], au suspectat că prima înviere este viitoare și trupească, au fost mișcați, printre altele, în special de numărul de o mie de ani, ca și cum erau un lucru potrivit pentru care sfinții ar trebui să se bucure astfel de un fel de odihnă sabatică în acea perioadă, un timp liber sfânt după munca de șase mii de ani de la crearea omului ... (și) ar trebui să urmeze la împlinirea a șase mii de ani, ca de șase zile, un fel de Sabat de ziua a șaptea în viitoarele mii de ani; și că în acest scop se înalță sfinții, și anume; pentru a sărbători Sabatul. Iar această opinie nu ar fi inacceptabilă, dacă s-ar crede că bucuriile sfinților în acel Sabat vor fi spiritualși, în consecință, prezența lui Dumnezeu ... -De Civitate Dei [Orașul lui Dumnezeu], Universitatea Catolică din America Press, Bk XX, Cap. 7

Această tradiție apostolică este în continuare iluminată de o revelație privată aprobată. „A șaptea zi”, „mii de ani de domnie cerească” au fost profețite de Sfânta Fecioară la Fatima când a promis că Inima Sa Neprihănită va triumfa și lumii i se va acorda o „perioadă de pace”. Astfel, Isus i-a dictat Sfintei Faustina că lumea trăiește acum într-un timp important al harului:

Să întreagă omenirea să recunoască mila Mea de neînțeles. Este un semn pentru vremurile sfârșite; după ce va veni ziua dreptății. —Jurnalul Sfintei Faustina, Mila divină în sufletul meu, n. 848

Unul dintre fluxurile principale de gândire de pe acest site web este învățătura că Trupul - Biserica - îl va urma pe Hristos Capul său prin propria Patimă. În acest sens, am scris o serie de reflecții numite Procesul de șapte ani care încorporează gândirea de mai sus a Părinților Bisericii cu Catehismul, Cartea Revelației, revelația privată aprobată și inspirațiile care mi-au venit prin rugăciune, corelând totul în conformitate cu Patima Domnului nostru.

CÂT ESTE CEASUL?

Deci, unde se află această generație în această succesiune de evenimente cosmice? Isus ne-a instruit să urmărim semnele vremurilor, astfel încât să fim mai bine pregătiți pentru venirea Lui. Dar nu doar venirea Sa: pregătirea și pentru sosirea profeților mincinoși, persecuția, un Antihrist și alte necazuri. Da, Isus ne-a poruncit să privim și să ne rugăm pentru a putea rămâne credincioși în timpul „încercării finale” care va veni.

Pe baza a ceea ce am menționat mai sus, dar mai ales a cuvintelor Papei Ioan Paul al II-lea, Paul al VI-lea, Leon al XIII-lea, Pius al X-lea și ale altor pontifi care s-au referit cu toții la vremurile noastre din limbaj apocaliptic, generația noastră este cu siguranță un candidat pentru posibila sosire a „celui fără de lege”. Această concluzie am detaliat-o, desigur, într-o serie de scrieri de pe acest site.

Care este misiunea mea? În parte, este să vă pregătiți mai bine pentru aceste încercări. Cu toate acestea, scopul meu final este să vă pregătesc, nu pentru Antihrist, ci pentru Iisus Hristos! Căci Domnul este aproape și El dorește să intre în inima voastră acum. Dacă îți deschizi larg inima către Isus, atunci începi deja să trăiești în Împărăția lui Dumnezeu, iar suferințele din acest timp prezent nu vor părea nimic în comparație cu gloria pe care o vei gusta acum și care te așteaptă în eternitate.

Există lucruri înfricoșătoare scrise în aceste „bloguri”. Și dacă te trezesc și te conduc la picioarele lui Hristos, atunci acesta este un lucru bun. Mai repede te-aș vedea în Rai cu genunchii tremurători decât să știu că ai intrat în flăcări veșnice pentru că dormeai în păcat. Dar și mai bine dacă vii la Domnul cu încredere și speranță, recunoscând dragostea și mila Sa infinită pentru tine. Iisus nu este cineva care „iese afară”, un judecător crud care se grăbește să te condamne, dar El este aproape de ... un Frate și un Prieten, care stau parcă la ușa inimii tale. Dacă îl deschideți, El va începe să vă șoptească secretele Sale divine, punând această lume și toate capcanele ei în contextul lor adecvat și oferindu-vă Lumea viitoare, în această viață și în următoarea.

Fiecare discuție creștină despre ultimele lucruri, numită escatologie, începe întotdeauna cu evenimentul Învierii; în acest caz, ultimele lucruri au început deja și, într-un anumit sens, sunt deja prezente. —PAPA BENEDICT XVI, Audiența generală, 12 noiembrie 2008, Vatican

Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. Dar despre acea zi sau ceas, nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci doar Tatăl. Fii atent! Fii atent! Nu știi când va veni timpul. (Marcu 13: 31-33)

„Domnul este aproape”. Acesta este motivul bucuriei noastre. —PAPA BENEDICT XVI, 14 decembrie 2008, Vatican

CITIREA LEGATURA: