Gânduri din focul de cărbune

 

BASKING în căldura focului de cărbune, Isus a aprins-o prin retragerea noastră din Postul Mare; stând în strălucirea apropierii și Prezenței Sale; ascultând undele inefabilei Sale îndurări care mângâie ușor țărmul inimii mele ... Am câteva gânduri întâmplătoare rămase din cele patruzeci de zile de reflecție.

 

În mijlocul furtunii

Mi se pare că totul în lumea de astăzi a devenit o mizerie încurcată – nu spre deosebire de efectele unui uragan pe măsură ce se apropie ochiul unei furtuni. Vânturile haosului și purificării sufla pe întreaga planetă în timp ce rup fațadele ieftine care ascund adâncimea corupției din economiile lumii, politicieni, sistemele judiciare, producția de alimente, procesele agricole, interesele farmaceutice, inginerii climatici și da, chiar și Biserica ale cărei păcate sunt scoase la iveală pentru ca toți să le vadă.

Dar, în toate acestea, mesajul central al Retragerii noastre de Post este ca un puț de lumină care străpunge acest întuneric prezent, amintindu-ne că Fiul este mereu prezent în spatele norilor; că nici cel mai gros fum sau cea mai grea ceață nu pot diminua pe deplin strălucirea și biruința Învierii. Și mesajul este următorul: oricât de complicată devine lumea, oricât de tulburătoare ar fi evenimentele care se vor desfășura, oricât de mult vor dispărea Biserica și adevărul, frumusețea și bunătatea în multe locuri... Hristos va domni cu putere și putere în inimile copiilor Săi spirituali. ^[1]cf. Lumânarea Mocnită Și El va domni printr-o viață interioară de rugăciune, comuniune și încredere. Satana poate atinge clădirile noastre – vitraliile, arcadele și statuile noastre; i s-a dat puterea de a le dărâma în măsura în care Dumnezeu îi permite... dar diavolul nu-ți poate atinge sufletul, decât dacă îi lași; nu poate ajunge în acel loc interior în care locuiește Sfânta Treime înăuntru. Cheia pentru noi toți este să nu permitem ca obstacolele aparent de netrecut din fața noastră să pătrundă în inimă, să ne tulbure pacea și încrederea în Dumnezeu. Trebuie să păstrăm Patimile lui Isus mereu înaintea noastră, ca o amintire că Tatăl nu ne abandonează niciodată, chiar dacă toți ceilalți o fac.

În miezul lucrurilor atunci, chiar dacă, așa cum a spus Papa Paul al VI-lea, „apar unele semne ale [timurilor de sfârșit]”, ^[2]cf. De ce nu strigă papii?— este chemarea constantă la copilărie spirituală, care este condiția necesară pentru ca Isus să trăiască și să domnească în noi. Paștele, de fapt, este ceea ce face Crăciunul eficient:

A deveni copil în relație cu Dumnezeu este condiția pentru a intra în împărăție. Pentru aceasta, trebuie să ne smerim și să devenim mici... Numai când Hristos se va forma în noi se va împlini în noi taina Crăciunului. Crăciunul este misterul acestui „schimb minunat”: O, schimb minunat! Creatorul omului a devenit om, născut din Fecioară. Am fost făcuți părtași ai divinității lui Hristos care s-a smerit pentru a împărtăși umanitatea noastră. -Catehismul Bisericii Catolice, Antifon de seară pentru 1 ianuarie, n. 526

 

RUGACIUNEA INTENSA ESTE CHEIA

Nu voi repet niciodată suficient necesitatea rugăciunii, a unei vieți interioare vie și sănătoase cu Dumnezeu. Dar cuvântul care se ridică astăzi în inima mea, trosnind cu vigoarea unui foc de cărbune, este intensitate. Trebuie să avem un intens viata de rugaciune. Prin asta, vreau să spun intens în felul în care doi îndrăgostiți se privesc unul la altul; intens in felul în care soțul și soția tânjesc să se reîntâlnească după o perioadă de despărțire; intens în modul în care refuzăm să permitem cuiva sau ceva să ne întrerupă concentrarea; intens felul în care un bebeluș își întinde brațele către mama sa, plângând până când ea îl ține din nou în brațe. Este acest tip de intensitate (ceea ce înseamnă cu adevărat intenţia de) că inima poate rămâne vigilentă împotriva ispitelor și curselor dușmanului. Iată, deci, un mic rezumat catehetic a ceea ce vreau să spun:

„Trebuie să ne amintim de Dumnezeu mai des decât să tragem aer.” Dar nu ne putem ruga „în orice moment” dacă nu ne rugăm în anumite momente, dorind-o în mod conștient. Acestea sunt momentele speciale ale rugăciunii creștine, atât ca intensitate, cât și ca durată... Tradiția creștină a păstrat trei expresii majore ale rugăciunii: meditativă vocală și contemplativă. Au o trăsătură de bază în comun: calmul inimii. Această vigilență în păstrarea Cuvântului și locuința în prezența lui Dumnezeu face ca aceste trei expresii să fie momente intense în viața de rugăciune... Rugăciunea contemplativă este, de asemenea, timpul preeminent intens al rugăciunii. În ea, Tatăl ne întărește ființa interioară cu putere prin Duhul Său „pentru ca Hristos să locuiască în inimile [noastre] prin credință” și să fim „întemeiați în dragoste”. -CCC, n. 2697, 2699, 2714

Deși credința, nu sentimentele, este condiția necesară a copilăriei spirituale, nu ne putem uita cu totul sentimentele. Asta nu ar fi uman! Mai degrabă, Fericitul Cardinal Henry Newman a sugerat să promovăm sentimentele de frică și respect față de Dumnezeu, o sensul sacrului:

Ele sunt clasa de sentimente pe care ar trebui să le avem – da, să le avem într-o măsură intensă – dacă am avea literalmente vederea lui Dumnezeu Atotputernic; prin urmare, ele sunt clasa de sentimente pe care le vom avea, dacă ne dăm seama de prezența Lui. Pe măsură ce credem că El este prezent, le vom avea; și a nu le avea, înseamnă a nu realiza, a nu crede că El este prezent. -Predici parohiale și simple V, 2 (Londra: Longmans, Green and Co., 1907) 21-22

 

ÎN TATĂL NOSTRU

Pe măsură ce se desfășura Retragerea Postului Mare, șapte căi a apărut ca mijloc de prezență a lui Dumnezeu, adică cele șapte fericiri ale Evangheliei. A opta fericire, „Fericiți cei persecutați” este în esență rodirea celor care trăiesc primii șapte. În realitate, aceste fericiri se găsesc în rugăciunea pe care ne-a învățat-o Domnul nostru:

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințit prin Numele Tău…

Fericiți cei săraci cu duhul… (cei care Îl recunosc cu umilință pe Dumnezeu)

...Vie împărăția Ta, fă-se voia Ta...

Fericiți cei blânzi… (docil la voia Tatălui)

...Pe pământ așa cum este în ceruri…

Fericiți făcătorii de pace... (care aduc pacea Raiului pe pământ)

<em>…Dă-ne nouă astăzi pâinea noastră cea de toate zilele…

Fericiți cei flămânzi și însetați de dreptate...

… și iartă-ne greșelile noastre…

Fericiți cei ce plâng...

… așa cum iertăm pe cei care greșesc împotriva noastră…

Fericiți cei milostivi…

… și nu ne duce în ispită…

Fericiți cei curați cu inima…

… dar eliberează-ne de rău.

Fericiți cei persecutați.

 

MAMA ESTE CU NOI

După cum vă veți aminti, i-am cerut Sfintei Mame să fie „Maestrul nostru de retragere” când am anunțat Retragerea de Post. ^[3]vedea O retragere de post cu Mark Am spus atunci că mi-am „curățat tabloul” pentru „a permite acestei Regine să-și imprime cuvintele în inima mea, să-mi umple condeiul cu cerneala înțelepciunii ei și să-mi miște buzele cu dragostea ei. Cine mai bine să ne formeze decât cel care L-a format pe Isus?” Pe inima mea erau doar două cuvinte în acel moment: „the viața interioară.” Și așa, am simțit că tocmai despre asta voia să vorbească Mama Noastră: despre viața interioară de rugăciune. Acele „șapte căi”... imaginea balon... nu sunt lucruri la care mă gândisem vreodată; au venit la mine ca niște sclipiri de lumină în timp ce Retragerea se desfășura. Și așa, am avut sentimentul puternic al prezenței Mamei noastre cu noi, că ea însăși ne învață.

De aceea am fost uluit să citesc, în mijlocul retragerii noastre, un rezumat virtual a tot ceea ce am scris până la acel moment, în presupusul mesaj către Mirjana din 18 martie 2016 la Medjugorje. Acum, mărturisesc că am ezitat să subliniez acest lucru, deoarece sunt câțiva cititori care resping categoric Medjugorje. Totuși, așa cum am scris în Pe Medjugorje, Refuz să declar ca fiind adevărat sau fals ceea ce până și Vaticanul a refuzat să facă acest lucru în acest moment, deoarece Papa continuă să discearnă concluziile unei comisii recente privind presupusele apariții. Astfel, în duhul Sfântului Pavel, care ne cheamă să nu disprețuim profeția, ci să o încercăm, eu continui să ascult ceea ce poate vorbi Maica Noastră Bisericii la acest ceas. Și ceea ce spune ea, se pare, este aceasta: cheia pentru a naviga prin lume în acest moment este copilărie spirituală și rugăciune interioară. De fapt, ea amintește chiar de fericirile și privirea interioară a contemplației care a făcut parte din retragerea noastră:

Dragi copii, cu o inimă de mamă plină de dragoste pentru voi, copiii mei, doresc să vă învăț încrederea deplină în Dumnezeu Tatăl. Doresc ca tu să înveți printr-o privire interioară și ascultare interioară să urmezi voia lui Dumnezeu. Îmi doresc să înveți să te încrezi fără margini în mila și iubirea Lui, așa cum am avut întotdeauna încredere. De aceea, copiii mei, curățați-vă inimile. Eliberați-vă de tot ce vă leagă doar de ceea ce este pământesc și permiteți ca ceea ce este de la Dumnezeu să vă formeze viața prin rugăciunea și jertfa voastră, pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să fie în inima voastră; ca să începeți să trăiți purcând de la Dumnezeu Tatăl; ca să te străduiești mereu să umbli cu Fiul meu. Dar pentru toate acestea, copiii mei, trebuie să fiți săraci cu duhul și plini de iubire și milă. Trebuie să aveți inimi curate și simple și să fiți întotdeauna gata să slujiți. Copii mei, ascultați-mă, vorbesc pentru mântuirea voastră. Mulțumesc.—18 martie 2016; din medjugorje.org; de fapt, rețineți mesajele din 2 februarie și prin tot Postul trecut.

Din nou, cel puțin, aceasta este o oglindă uluitoare a Retragerii noastre de Post, care este derivată din partea a patra a Catehismului din Rugăciunea creștină. Dar atunci, acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză pentru noi. Dacă Maica Domnului ne vorbește – sub orice formă – ar trebui să fie o reflectare a învățăturii Bisericii:

„Maria a figurat profund în istoria mântuirii și într-un anumit fel unește și oglindește în sine adevărurile centrale ale credinței.” Dintre toți credincioșii, ea este ca o „oglindă” în care se reflectă în modul cel mai profund și limpede „lucrările puternice ale lui Dumnezeu”. —POPUL JOHN PAUL II, Redemptoris Mater, n. 25

 

ȚINE minte că ți-am spus

După cum v-am povestit deja, acum opt sau nouă ani am stat pe un câmp de fermă și priveam cum se apropie furtuna, când Domnul mi-a arătat în spirit că un mare uragan venea peste lume. Evenimentele s-ar intensifica, unul peste altul, pe măsură ce ne apropiam de Eye of the Storm. Pe atunci, mulți din Biserică erau închiși la acest avertisment că eram obligat, cu conștiință bună (și în direcția spirituală) să dau. Acum, mulți clerici și laici deopotrivă sunt brusc uimiți și zguduiți în timp ce, peste noapte, se schimbă legile care sunt de facto scoaterea în afara legii a creștinismului, pas cu pas. Dar e prea târziu. Adică, că Șapte pecete ale revoluției sunt acum la noi:

Când semănă vântul, vor culege vârtejul. (Os 8: 7)

Mulți clerici au semănat minciuna că cineva ar putea să-și „urmeze conștiința” atunci când vine vorba de controlul nașterii (spre deosebire de o „conștiință informată”). ^[4]cf. O Canada ... Unde ești? Și acum culegem vârtejul unei culturi a morții. Politicieni precum fostul prim-ministru canadian Pierre Trudeau, încă din anii 1970, au spus că avortul va fi permis în țară doar în circumstanțe „rare”. Am semănat în moarte, iar acum fiul său Justin a venit să termine treaba ^[5]cf. Înaintașii— să culeagă vârtejul, ca el și Curtea Supremă ^[6]cf. Fălcile Dragonului implementați uciderea legalizată pentru bolnavi, bătrâni și depresivi. Da, pe măsură ce democrația se răspândește, așa este și instituționalizate uciderea la scară tot mai mare. ^[7]cf. Marea Culling Drept urmare, cred că asistăm la principiul spiritual al seceririi și semănatului care se desfășoară în fața noastră, deoarece națiunile sunt acum în pragul războiului nuclear. ^[8]cf. Ora Săbiei Vor culege vârtejul. ^[9]cf. Secerând vârtejul;  Progresia omului 

Dar nimic din toate acestea nu ar trebui să fie o surpriză pentru creștin. După cum a spus Isus de multe ori,

Ți-am spus asta înainte să se întâmple, ca, când se va întâmpla, să crezi... Ți-am spus asta ca să nu cădeți
… V-am spus aceasta pentru ca, când va veni ceasul lor, să vă amintiți că v-am spus… V-am spus aceasta pentru ca să aveți pace în mine. În lume vei avea necazuri, dar ia curaj, eu am cucerit lumea. (Ioan 14:29; 16:1; 16:4; 16:33)

Totul înseamnă că Domnul nostru dorește să fim conștienți că aceste lucruri trebuie să aibă loc, astfel încât să nu ne surprindă astfel încât să ne pierdem credința și să „cădem”, să ne pierdem „pacea” sau să ne zgâiem în „curaj”. Dar aici este locul în care Mama noastră ne învață cheia vremurilor noastre: știind ce urmează nu este de ajuns; mai degraba rugăciune și rămânerea în Isus ESTE. După cum a spus El, „Ai pace în mine.” Această pace, care depășește orice înțelegere, vine printr-o viață interioară intensă de rugăciune, printr-o „privire interioară” asupra chipului lui Isus. 

Așadar, este interesant cum catolicii se îngrămădesc la profeții dramatice despre dezastru apocaliptic sau predicții de dezastru și altele asemenea... dar mesaje precum cel de la Medjugorje sunt respinse ca ho-hum, mai mult la fel. Si totusi, dacă le-am trăi! Mulți nu le-ar fi la fel de fricoși și confuzi ca astăzi. Mulți mai mulți l-ar fi găsit deja pe Isus trăind și umblând printre noi și prin S.U.A. Din nou, iată un alt mesaj de la Medjugorje care a venit la începutul Postului Mare, și care este în consonanță cu bogata spiritualitate contemplativă a Bisericii și care ajunge în miezul evanghelizării autentice:

Cu [Iisus] a venit lumina lumii care pătrunde inimile, le luminează și le umple de dragoste și mângâiere. Copiii Mei, toți cei care îl iubesc pe Fiul Meu îl pot vedea, pentru că chipul Lui poate fi văzut prin sufletele care sunt pline de dragoste pentru El. De aceea, copiii mei, apostolii mei, ascultați-mă. Lasă vanitatea și egoismul. Nu trăiți numai pentru ceea ce este pământesc și material. Iubește-mi Fiul și fă-o astfel încât alții să-I vadă fața prin iubirea ta pentru El. - 2 martie 2016

 

O NOTĂ PERSONALĂ

În încheiere, vreau să vă spun ce privilegiu minunat este pentru mine să vă scriu. Este greu de crezut că aproape 1200 de scrieri mai târziu — echivalentul a probabil 30 de cărți — mai am benzină în rezervor. Sincer să fiu, viziunea mea se înrăutățește pe zi ce trece. Și aproape că mi-am naufragiat cariera muzicală. Adică, există niște avertismente destul de puternice în scrierile mele – lucruri pe care le vedem acum că au loc – dar cuvinte care nu-i fac tocmai dragi pentru marea majoritate. Și asta e în regulă... asta simt că mi-a cerut Domnul și voia Lui este hrana mea. Sunt în pace acolo unde mă aflu chiar acum, sub sfatul înțelept al soției mele, îndrumarea spirituală importantă a unui preot și binecuvântarea episcopului meu.

Dar, de fapt, sunt și frâu. De-a lungul anilor, am investit aproape a un sfert de milion de dolari făcând muzică, videoclipuri, cărți și blog de cea mai bună calitate catolică posibil. O parte din acestea au fost acoperite prin donații, dar cea mai mare parte a fost finanțată chiar eu. Dar când servicii de muzică precum Spotify trimit mai puțin de 10 USD pe lună pentru transmiterea în flux a muzicii mele în lume... asta îl paralizează destul de mult pe artistul independent. Mai mult de o persoană mi-a spus că muzica mea este singurul CD din mașina lor din trecut trei ani. Dar cumva, acest fel de zel nu se traduce în trupul cel mare al lui Hristos.

M-am abținut să vă scriu campanii lungi de strângere de fonduri sau e-mailuri frecvente care vă cer sprijinul. De fapt, am dat în mod liber o mare parte din muzica și scrierile mele. După cum a spus Isus,

Fără costuri pe care le-ați primit; fără cost trebuie să dai. (Matei 10: 8)

Dar și Sfântul Pavel a spus:

… Domnul a poruncit ca cei care propovăduiesc Evanghelia să trăiască după Evanghelie. (1 Corinteni 9:14)

Chiar nu am de ales decât să cerșesc. Cerși sau faliment. Unii oameni percep că o lucrare ca aceasta este un efort cu normă întreagă, cu multe cheltuieli (deși încercăm să tăiem colțuri în care putem doar cu un singur membru al personalului, cumpărăm vehicule cu kilometraj mare, creștem și creștem propriile noastre alimente etc.). Cu toate acestea, uneori oamenii m-au certat că nu ne-am făcut mai bine cunoscute nevoile.

Și așa iată-mă. Am în jur de o sută de mii de dolari în datorii finanțate (în afară de ipoteca noastră) pentru a ne menține ministerul și familia pe linia de plutire. Dar ne epuizăm rapid, nu banii – asta s-a întâmplat cu ani în urmă – dar credit. O parte din dificultățile noastre este că avem, potrivit prietenilor și familiei, o cantitate exagerată de „dezastre”. Adică, înainte de și în timpul Retragerii Postului Mare, toate vehiculele noastre au avut reparații majore în mii; acoperișul studioului nostru a fost avariat de o furtună de vânt; cuptoarele din garsonieră, casă și garaj s-au oprit fiecare de două ori rezultând reparații costisitoare care sunt încă în desfășurare... A fost un circ nesfârșit și bizar de cheltuieli. Uneori mă întreb cât de mult este un atac spiritual, pentru că este singurul lucru care mă descurajează cu adevărat. Un pas înainte, trei înapoi. Urăsc să fiu îndatorat, deși îmi amintesc de un sfânt care și-a adunat datorii pentru a construi ospicii și orfelinate. Soția mea și cu mine am făcut, de asemenea, mari salturi de credință pentru a vă oferi Evanghelia... Nu sunt sigur cât de mult mai pot ține geanta.

Și astfel, încă o dată, mă trezesc discernând care este următorul pas înainte atât pentru familia mea, cât și pentru slujire. Vă rugăm să vă rugați pentru noi, pentru protecție și pentru înţelepciune. Și dacă Dumnezeu v-a binecuvântat financiar, cu siguranță puteți investi în aur, argint, valute străine sau active dure etc. Dar vă implor să luați în considerare investiția în suflete. Ministerul nostru are cu adevărat nevoie de cei care au resursele să vină în față și să ne ajute în acest moment.

 

 

Vă mulțumim pentru sprijin și rugăciuni!