Dammi Speranza!

 

 

FROM di tantu in tantu, riceve lettere di lettori dumandendu induve hè a speranza? ... per piacè date ci una parolla di speranza! S'ellu hè veru chì e parolle ponu à volte portà una certa speranza, a comprensione cristiana di a speranza va luntanu, assai più profonda di "l'assicuranza di un risultatu pusitivu". 

Hè vera chì parechji di i mo scritti quì sunanu una tromba d'avvertimentu di e cose chì sò avà quì è venenu. Sti scritti anu servutu per svegliare parechje anime, per richjamalli à Ghjesù, per fà, aghju amparatu, parechje cunversioni drammatiche. È puru, ùn basta micca à sapè ciò chì vene; ciò chì hè essenziale hè chì sapemu ciò chì hè dighjà quì, o piuttostu, Quale hè dighjà quì. In questu si trova a fonte di speranza autentica.

 

Speranza hè una persona

À a superficia, i mo scritti sta settimana Quandu Diventa Santu è seguenti U picculu chjassu puderia sembra offre pocu in modu di speranza in quantu à a caduta libera di u mondu in u fondu di a bughjura è di u caosu. Ma, in fattu, U picculu chjassu hè a funtana di vera speranza. Cumu?

Chì ghjè u cuntrariu di a speranza? Si pò dì disperazione. Ma in u core di a disperazione hè qualcosa ancu più profonda: Titre. Unu si dispera perchè hà persu ogni speranza; a paura di l'avvene, allora, caccia da u core a luce di a speranza.

Ma San Ghjuvanni palesa a fonte di a vera speranza:

Diu hè amore, è quellu chì ferma in amore stà in Diu è Diu in ellu ... Ùn ci hè paura in l'amore, ma l'amore perfettu scaccia a paura ... Amemu perchè ellu ci hà amatu prima. (1 Ghjuvanni 4: 16-19)

A paura hè spiazzata da l'amore, è Diu hè amore. Più si cammina lu Piccula Strada, più si entre in a vita di Diu, è a vita di Diu entre in ellu. A paura hè cacciata da l'amore di Diu quant'è una candela caccia a bughjura da una stanza. Chì dicu quì? Speranza cristiana, fede, gioia, pace ... quessi vene solu à quelli chì seguitanu autenticamente i passi di Ghjesù. Iè! Quandu camminemu in cumunione è armunia cù a vulintà di Diu, allora avemu a luce di Diu chì dissipa a speranza.

U Signore hè a mo luce è a mo salvezza; à quale averaghju paura? (Salmu 27: 1)

Quandu cuminciamu à campà cum'è figlioli di Diu, cuminciamu à eredità e benedizioni di a famiglia. Quandu cuminciamu à campà per u Regnu di Diu, allora diventemu destinatari di u tesoru di u Rè:

Beati i poveri di spiritu, perchè u so hè u regnu di i celi ... Beati i miti, perchè erediteranu a terra. Beati quelli chì anu fame è sete di ghjustizia, perchè saranu saziuti. Beati i misericurdiosi, perchè saranu mostrati misericordia. Beati i puliti di core, perchè videranu à Diu .... (Matt 5: 3-8)

Questa speranza nasce in noi mentre cuminciamu à marchjà in u tempu cù u ritmu di i battiti di u Sacru Cuore, i dui battiti di Misericòrdia e grazia.

 

Speranza in misericordia

Mentre e parolle ponu agisce cum'è una scintilla, sò più cum'è un segnu chì punta à a speranza chè u pussessu di a speranza stessa. U veru pusessu di a speranza vene da cunnosce à Diu, da lasciendulu tene caru. Cum'è San Ghjuvanni hà scrittu: "Amemu perchè ellu ci hà amatu prima". O si puderia dì: "Ùn aghju più paura perchè mi ama". Infatti, San Ghjuvanni hà scrittu:

Ùn ci hè paura in amore, ma l'amore perfettu scaccia a paura perchè a paura hà da fà cù a punizione, è dunque quellu chì teme ùn hè ancu perfettu in amore. (1 Ghjuvanni 4:18)

Quandu cessemu di camminà U picculu chjassu, chì hè a strada di l'amore, allora cuminciamu à marchjà in a bughjura di u peccatu. È da i nostri primi genitori, sapemu quale hè a risposta umana à u peccatu: "piattassi" - piattassi in vergogna, piattassi in paura, piattassi in disperazione ... [1]Gen 3: 8, 10 Ma quandu omu cunnosce a misericordia di Diu è u so incredibile amore incondizionatu, allora ancu se un peccatu, l'anima di fiducia infantile pò girà subitu versu u Babbu, dipende cumpletamente da a Croce chì ci hà riconciliatu cun ellu.

Hà purtatu a punizione chì ci rende sani ... Da e so ferite site statu guaritu. (Isaia 53: 5; 1 Pet 2:24)

Cusì, una tale anima pò esse "perfetta in amore" in u sensu chì, ancu s'ellu hà difetti è imperfezioni, quella anima hà amparatu à lancià si cumpletamente nantu à a misericordia di Diu. Cum'è u sole sbandisce a bughjura da a faccia di a terra, lascendu solu ombre induve ci sò oggetti in u caminu, cusì dinù, a misericordia di Diu espelle a bughjura di a paura in u core di u piccatore fiduciosu, ancu s'ellu ci sò sempre ombre gettate da a nostra debulezza.

U peccatu veniale ùn priva micca u peccatore di grazia santificante, di amicizia cun Diu, di carità, è dunque di felicità eterna. -Katechisimu di a Chjesa cattolica, micca. 1863

Vidite, Diu ùn hè micca scunfittu da a nostra miseria, ma piuttostu da quelli chì ci appiccicanu:

Ùn siate assurbiti da a vostra miseria - site sempre troppu debule per parlà ne - ma, piuttostu, fighjate nantu à u mo Cuore pienu di bontà, è esse impregnatu di i Miei sentimenti ... Ùn duvete micca scuraggiati, ma sforzassi di fà regnà u Meu amore in postu di u vostru amore per sè. Avete fiducia, u mo figliolu. Ùn perde u core à vene per u perdonu, perchè sò sempre prontu à perdunà vi. Quantu spessu u dumandate, glurificate a mo misericordia. —Jesus à Santa Faustina, Misericordia Divina in A Mi ànima, Diariu, n. 1486, 1488

Quì, Ghjesù ci dice micca di piattàci, ma di esce da l'ombra è di basgi in a so misericordia. Una tale anima, ancu s'ellu hè propensu à u peccatu è à u fiascu, ùn averà paura - serà, in fatti, un'anima piena di speranza incredibile.

Venite, dunque, cun fiducia per tirà grazie da sta funtana. Ùn ricusu mai un core cuntrititu. A vostra miseria hè sparita in u fondu di a mo misericordia. Ùn liticate micca cun mè per a vostra miseria. Mi darete piacè se mi lasciate tutti i vostri guai è dulori. Aghju accumulatu nantu à voi i tesori di a mo grazia. —Jesus à Santa Faustina, Misericordia Divina in A Mi ànima, Ghjurnale, n. 1485

 

Speranza in grazia

Un core umanu tira in sangue cù un colpu, è u caccia in u prossimu. Mentre u Coru di Ghjesù attempu attempu in a nostra peccaminalità (hè "perforatu"), in u prossimu battitu, si trabocca cù l'acqua è u sangue di Misericòrdia e grazia. Questa hè a "eredità" chì dà à quelli chì fidanu in ellu per "ogni benedizzione spirituale in u celu. " [2]Eph 1: 3

E grazie di a Mia misericordia sò attirate solu per mezu di una sola nave, è questu hè fiducia. Più un'anima fideghja, più riceverà. L'anime chì fideghjanu senza limiti sò un gran cunfortu per Me, perchè aghju versatu tutti i tesori di e Mie grazie. Mi rallegru chì dumandinu assai, perchè hè u mo desideriu di dà assai, assai. D’altronde, sò tristu quandu l’anime dumandanu pocu, quand’elli restringenu u core.  —Jesus à Santa Faustina, Misericordia Divina in A Mi ànima, Ghjurnale, n. 1578

Queste grazie sò veramente cunusciuta in quellu chì cammina per fede. Hè per quessa chì hè guasi impussibile per un ateu induritu di truvà a "prova" di Diu ch'ellu cerca: perchè u Regnu di Diu hè datu solu à quelli chì sò "poveri di spiritu", zitelli. Papa Benedettu l'hà spiegatu in a so enciclica Spe Salvi, attingendu a parolla di San Paulu in Ebrei 11: 1:

A fede hè a sustanza (ipostasi) di e cose sperate; a prova di e cose micca viste.

Sta parolla "hypostatis", disse Benedettu, duvia esse resa da u grecu à u latinu cù u termine sustanza o "sustanza". Hè cusì, sta fede in noi deve esse interpretata cum'è una realtà oggettiva - cum'è una "sostanza" in noi:

... ci hè dighjà prisente in noi e cose chì si speranu: tutta a vita vera. È precisamente perchè a cosa stessa hè dighjà presente, sta presenza di ciò chì hè da vene crea dinò certezza: sta "cosa" chì deve vene ùn hè ancu visibile in u mondu esternu (ùn "apparisce"), ma per via di u fattu chì, cum'è una realtà iniziale è dinamica , a purtemu in noi, una certa percezione ne hè ancu avà entrata in esistenza. —PATTIVA BENEDICTO XVI, Spe Salvi (Save In Hope), n. 7

Hè precisamente cumu diventemu voi è eiu segni di speranza in u mondu. Micca perchè pudemu cità e Scritture di e prumesse di Diu o pruduce un argumentu cunvincente di l'aldilà. Piuttostu, perchè noi hannu Ellu chì stà in noi per mezu di u putere di u Spìritu Santu. Avemu dighjà u accontu di l'eterna beatitudine.

Ellu hà messu u so segellu nantu à noi è ci hà datu u so Spìritu in i nostri cori cum'è garanzia ... chì hè a prima parte di a nostra eredità ... A speranza ùn ci delude micca, perchè l'amore di Diu hè statu versatu in i nostri cori per mezu di u Spìritu Santu chì hè statu datu à noi. (2 Cor 1:22; Ef 1:14; Rum 5: 5)

 

VERA SPERANZA

Ié, amichi cari, ci sò cose chì venenu nantu à u mondu, è assai prestu, chì cambieranu tutte e nostre vite. [3]cf. Allora, Chì Ora hè? Quelli chì anu paura (o chì averanu paura) sò quelli chì ùn sò ancu "perfetti in amore". Hè perchè stanu sempre pruvendu à tene à stu mondu, piuttostu chè u prossimu; ùn si sò micca abbandunati cumpletamente à Diu, ma volenu tene u cuntrollu; cercanu prima i so regni invece di u Regnu di Diu.

Ma tuttu pò cambià assai prestu. È si faci attraversu a caminata U picculu chjassu, mumentu per mumentu. Parte di marchjà quellu u caminu, torna, diventa una persona di preghera.

A preghera hè a vita di u core novu .... A preghera assiste à a grazia chì avemu bisognu ... -Katechisimu di a Chjesa cattolica, n. 2697, 2010

A preghera tira a sapa di u Spìritu Santu attraversu a Vigna, chì hè Cristu, in i nostri cori. Quante volte aghju cuminciatu a mo ghjurnata cù una nuvola di bughjura è stanchezza annantu à a mo anima ... è dopu u ventu putente di u Spìritu entra in u mo core per via di a preghiera, soffia i nuvuli è mi riempie di i raggi luminosi di l'amore di Diu! Vogliu gridà à u mondu: fate! Pricate, pregate, pregate! Truverete Ghjesù per sè stessu; t'innamurerai di ellu perchè Ellu ti ama prima; Ellu dissiparà e vostre paure; Ellu cacciarà u vostru bughju; Ellu vi riempirà speranza.

Prigà ùn hè micca di passà fora di a storia è di ritirà si in u nostru angulu privatu di felicità. Quandu preghemu currettamente, simu sottumessi à un prucessu di purificazione interiore chì ci apre à Diu è cusì ancu à i nostri cumpagni umani ... In questu modu simu sottumessi à quelle purificazioni da chì simu aperti à Diu è sò preparati per u serviziu di i nostri cumpagni omi umani. Diventemu capaci di a grande speranza, è cusì diventemu ministri di speranza per l'altri. —PATTIVA BENEDICTO XVI, Spe Salvi (Save In Hope), n. 33, 34

È eccu ciò chì tù è eiu devenu diventà mentre questi ghjorni diventanu più foschi: luminosi, brillanti Apostuli di Speranza.

 

 

 

 

Simu sempre in giru à circa 61% di a strada 
à u nostru scopu 
di 1000 persone chì donanu $ 10 / mese.
Grazie per aiutà à mantene stu ministeru à tempu pienu à flussu.

  

Unisciti à Mark in Facebook è Twitter!
Facebook logoTwitterlogo

Print Friendly, PDF è Email

Footnotes

Footnotes
1 Gen 3: 8, 10
2 Eph 1: 3
3 cf. Allora, Chì Ora hè?
Posted in Home, TEMPU DI Grazia.