Sò Ruttu

 

"Eternu, Sò rottu. Mi rendu ".

Queste sò e parolle chì sò cullate à e mo labbre tante volte in e settimane passate. Dapoi a timpesta chì hà saccheghjatu a nostra splutazione quellu ghjornu di ghjugnu, ci hè statu un prucessu dopu à l'altru guasi ogni ghjornu ... i veiculi chì si staccanu à turnu, una infezzione in a mo mascella, una perdita di udizione continuata chì hà resu difficiule a cunversazione è chì a musica sona orribile. Dopu a mo carta di creditu hè stata aduprata per fraude, u tettu hà cuminciatu à fughje in u nostru campeghju, è a cumpagnia d'assicuranza hà tornatu à noi nantu à i danni di a timpesta dicendu chì a pulizia hè stimata à 95,000 5000 $ - ma coperanu solu XNUMX $. À u listessu tempu, u nostru matrimoniu paria ancu esse scuppiatu à e cuciture mentre ferite è mudelli passati emergenu di colpu. Sottu à a tensione, ci hè parsu chì perdiamu tuttu, ancu l'unu l'altru. 

Ma ci sò stati dui brevi pause in a "tempesta", raghji di luce chì si lampanu à traversu i nuvuli fulminanti è un scumpientu trenu di naufragiu di l'eventi. Unu era u matrimoniu di a nostra terza figliola cù un bellu ghjovanu. Era una santa ceremonia è vera festa. Per quasi tutti quelli chì assistenu, hà lasciatu un'impressione indelebile nantu à e so anime. E dopu parechji ghjorni dopu, a nostra figliola maiò hà annunziatu chì u nostru terzu nipote era in strada. Avemu gridatu di gioia per a maravigliosa nutizia, cumu avianu pruvatu à cuncepisce dapoi mesi. Ma quandu u Vangelu di a donna emorragia hè statu lettu sta dumenica scorsa, a mo moglia si hè inclinata per dimmi ch'ella avia appena amparatu chì a nostra figliola avia avà un abortu spurtivu. A timpesta hè vultata cù un diluviu di lacrime.

Arriva un puntu quandu e parolle cumincianu à fiascà; quandu tutti i nostri clichés cristiani affaccanu vioti; quandu tuttu ciò chì si pò fà hè sudà è sanguinà è gridà: "Babbu, micca a mo vulintà, ma a toia sia fatta". Aghju pensatu assai à a Madonna chì hè stata in silenziu sottu à a Croce. Di pettu à una suffrenza inesplicabile, l'abbandonu è l'incertezza ... ùn avemu micca parolle arregistrate da ella. Tuttu ciò chì sapemu hè chì ella stete quà finu à a fine amara. Ùn hà micca scuzzulatu i pugni à quelli chì causavanu u dulore, à quelli chì anu abbandunatu u Figliolu, à quelli chì anu dubbitatu, burlatu o simpliciamente alluntanati. Moltu menu hà interrugatu o minacciatu u so Diu. 

Ma forse, in u so core, hà dettu tranquillamente, «Signore, sò rottu. Mi rendu ". 

Hè a natura umana à vulè truvà qualchì significatu, qualchì scopu daretu à a nostra suffrenza. Ma à volte, ùn ci hè solu una risposta. M'arricordu quandu u papa Benedettu hà visitatu u "campu di morte" d'Auschwitz in u 2006. Standing in l'ombra longa di u male inexplicable, hà dettu:

In un locu cusì, e parolle fiascanu; à a fine, ùn pò esse chè un silenziu spaventosu - un silenziu chì hè ellu stessu un pienu di core à Diu: Perchè, Signore, sì statu mutu? - Indirizzu da u Santu Babbu, u 28 di Maghju di u 2006; vaticanu.va

Durante a messa un paiu di week-end fà, aghju guardatu u crucifissu appesu sopra l'altare. E e parolle sò venute à mè chì aghju provatu à esse conformatu à a so Risurrezzione invece di a Croce. Pensu se Diu permettia sta "tempesta" per "crucifissà" a mo carne appuntu per pudè sparte sempre di più in i frutti di a Risurrezzione. Hè solu per via di a morte à i desideri disordinati è l'ambizioni egoiste chì questu hè pussibile - cum'è San Paulu hà scrittu:

Pensu ancu à tuttu cum'è una perdita per via di u supremu bè di cunnosce Cristu Ghjesù u mo Signore. Per u so nome aghju accettatu a perdita di tutte e cose è li cunsidereghju tante spazzature, da pudè guadagnà u Cristu è esse truvatu in ellu ... secondu a fede per cunnosce lu è u putere di a so risurrezzione è [a] spartera di e so suffrenze per esse conformatu à a so morte, se in qualchì manera possu ghjunghje à a risurrezzione da i morti. (Fil 3: 8-10)

Eppuru, ùn sentu micca "sta" participazione à tutti. Sentu solu a mo puvertà, e limitazioni, è a mancanza di virtù. Sentu a divinità in mè, quella striscia primordiale di ribellione chì attraversa tutti noi. È vogliu corre ... Ma tandu mi hè accadutu un ghjornu chì Ghjesù ùn hà micca dettu: "Va bè, Babbu, sò statu flagellatu è incurunatu di spine. Basta. " Or, "Sò cascatu sottu à sta croce trè volte. Basta. " Or, "Va bè, sò avà inchjudatu à l'arburu. Piglia mi avà ". Innò, piuttostu, Si hè abbandunatu cumpletamente à u Patre-à cronologia, pianu, modu.

È Ghjesù hà appesu per trè ore in più finu à chì ogni goccia di u so sangue chì avia bisognu à esse versatu era cascata in terra. 

Vi scrivu oghje per portà, se hè pussibule, una parolla d'incuragimentu per voi chì site in e vostre propie timpeste, qualunque sia, cumpresu a tensione maritali. Lea è eiu avemu ritruvatu i nostri sensi, è una volta di più, pardonamu l'altru è rinnuvemu u nostru amore (possu dì l'amore "infrangibile") l'uni per l'altri. Vidite, cusì spessu, a ghjente mi mette nantu à un pedistallu cum'è una sorta di santu, o suggerenu chì sò in qualchì manera favuritu da Diu (è chì ùn sò micca). Ma ùn sò sicuramente micca più favuritu cà l'omu-Diu, Ghjesù Cristu, chì u Babbu hà permessu di soffre è di more una morte brutale. Ùn sò più favurita chè a Beata Mamma chì, "piena di grazia", ​​era quantunque destinata à soffre intensamente cù u Figliolu. Ùn sò micca più favuritu cà u grande apostolu Paulu, chì hà patitu tante persecuzioni, resistenza, naufragiu, fame è ostaculi, ancu s'ellu hè statu sceltu per purtà u Vangelu à i pagani. In verità, Paul hè statu lapidatu è lasciatu mortu un ghjornu. Ma Luke scrive ch'ellu hè entrutu in a cità di Listra è ...

... hà rinfurzatu i spiriti di i discìpuli è li hà incuraghjiti à perseverà in a fede, dicendu: "Hè necessariu per noi di passà parechje difficultà per entra in u regnu di Diu". (Atti 14:22)

Ci hè ghjuntu un altru puntu durante a messa di u mese scorsu induve aghju capitu brevemente cume Satana vulia rompe a mo fede. Se a chjesa era stata viota in quellu mumentu, averia urlatu, "Ùn ricusaraghju mai u mo Ghjesù! Andate daretu à mè! " A sparte cun voi, micca perchè aghju fede eroica, ma etrusca a fede, chì hè un rigalu di Diu. È a fede chì hè vera deve infine amparà à camminà in a bughjura cum'è per un notte scura. Parechje volte stu mese mi sò trovu à sussurrà ...

Maestru, à quale andemu? Avete e parolle di a vita eterna. (Ghjuvanni 6:68)

Petru ùn l'hà micca dettu perchè avia e risposte. Era precisamente perchè ellu ùn hà. Ma sapia chì Ghjesù, in ellu stessu, era una risposta. A Risposta. È tuttu ciò chì Petru sapia di fà in quellu momentu u seguitava - per mezu di u bughju di a fede.

Ghjesù hè u Caminu, a Verità è a Vita per stu mondu rottu ... per questu omu rottu. Ciò chì ferma hè per mè, è per ogni ghjinochju di inchinassi à sta fantastica realtà; per mè, è per ogni lingua per cunfessà ciò chì Petru hà fattu. È solu dopu avemu da cumincià à cunnosce u putere - l'incredibile putenza è verità - di a Risurrezzione. 

 

 

LETTURA IN CORSO

Broken

Per aiutà Mark è a so famiglia à a ripresa
di a so prupietà induve u so ministeru 
è u studio hè situatu, aghjunghje u missaghju:
"Mallett Family Help" à a vostra donazione. 
Vi benedica è ti ringraziu!

 

Per viaghjà cun Mark in lu Avà Parolla,
cliccate nantu à u banner sottu per abbunà.
U vostru email ùn serà micca spartutu cù nimu.

 

Print Friendly, PDF è Email
Posted in Home, I GRANDI PROVI.