Mantene a vostra lanterna accesa

 

THE ultimi pochi ghjorni, u mo spiritu hà avutu l'impressione chì un'ancura hè ligata intornu ... cum'è se fighjessi in direzzione versu a superficia di l'oceanu à a luce di u sole chì s'annulla, mentre mi ne affondu sempre più in a stanchezza. 

In listessu tempu, sentu una voce in u mo core chì dice: 

 Ùn rinunciate micca! Stà svegliu ... quesse sò e tentazioni di u Giardinu, di e dece Vergine chì si sò addurmintate prima di u ritornu di u so Sposu ... 

Quandu u sposu era ritardatu, tutti dormenu è durmianu. (Matt 25: 5)

 À a fine di a ghjurnata, aghju giratu versu l'Uffiziu di Letture è lettu:

Quantu sò benedetti, quant'è furtunati, sò quelli servitori chì u Signore truverà attenti quandu vene. Beatu u tempu di aspittà quandu stemu svegli per u Signore, u Creatore di l'universu, chì riempie tutte e cose è trascende tutte e cose. 

Cumu vogliu ch'ellu mi svegliassi, u so umile servitore, da u sonnu di a lentitudine, ancu s'e sò di pocu valore. Cumu vogliu ch'ellu mi accendessi cù quellu focu d'amore divinu. E fiamme di u so amore brusgianu al di là di e stelle; a brama per i so deliziosi schiaccianti è u focu divinu arsu sempre in mè!

Cumu vulete chì mi meritessi d'avè a mo lanterna chì brusgia sempre di notte in u tempiu di u mo Signore, per dà luce à tutti quelli chì entrenu in a casa di u mo Diu. Dammi, ti precu, Signore, in nome di Ghjesù Cristu u to Figliolu è di u mo Diu, quellu amore chì ùn fiasca per chì a mo lanterna, brusgiata in mè è dà luce à l'altri, sia sempre accesa è mai spenta.  — St. Culumbanu, Liturgia di l'ore, Vol IV, p. 382.

 

 

Print Friendly, PDF è Email
Posted in Home, TEMPU DI Grazia.