Quandu i Sentimenti Ùn Seguenu


Artista Inconnu 

 

sò tempi in cui, per quantu preghemu è appiichemu a nostra vuluntà, e timpeste continuanu à infuria. Vogliu dì e timpeste interne di tentazione, agitazione o cunfusione. Gran parte di questu pò esse spirituale, ma hè ancu a cundizione di a nostra carne. Ghjè à stonde cusì chì simu tentati à pensà chì Diu ci hà "lasciatu".

Ma cumu, dumandu, Diu ci pò lascià? Ùn hè micca omnipresente, vale à dì, presente dapertuttu? Innò, Diu ùn ti pò lascià. Induve anderebbe? Piuttostu, Diu permette à certe volte tali prove per pudè in fatti avvicina si à ellu. 

Un scempiu viulente s'affaccò è l'onde stavanu rompendu sopra a barca, da chì si stava dighjà riempiendo. Ghjesù era in poppa, addurmintatu annantu à un cuscinu. L'anu svegliatu è li anu dettu: "Maestru, ùn ti interessa micca chì simu in perizione? Si svegliò, rimpruverò u ventu è disse à u mare:" Pace! Stà fermu! "U ventu hà cessatu è ci hè statu una grande calma. Dopu li dumandò:" Perchè site spaventatu? Ùn avete ancu a fede? "(Mark 4: 37-41)

 

DESOLAZIONE

Ghjesù, in fatti, pare addurmintatu in a poppa di u nostru core in questi tempi. Dicu "i nostri cori" perchè, per quelli chì l'anu ricivutu, ùn hè micca partutu à menu chì l'avemu dumandatu. San Paulu hà campatu tali mumenti:

Trè volte l'aghju pricatu à u Signore per quessa, chì mi pudessi abbandunà, ma ellu m'hà dettu: "A mo grazia vi basta, chì u putere hè perfettu in a debulezza". (2 Cor 12: 8-9)

Lighjimu sti versi, è mettimu u nostru core per praticalli .... finu à chì ghjunghje u prucessu propiu. Ci hè una differenza trà esse disposti à esse crucifissu, è esse crucifissu. Di colpu, i nostri desideri spirituali si sfondanu, è a carne cumincia à scavà - "u spiritu hè dispostu, ma a carne hè debule". Di colpu, ùn importa quantu preghemu è preghemu, i nostri sentimenti ùn seguitanu micca. A viulenza di a timpesta hè schiacciante. Sembra chì Satanassu sia in realtà vincente mentre l'onde cumincianu à riempie u nostru core di cunfusione è di bughjura.

Diu ùn a sà micca? Ùn vede micca è permette questu? Cum'è un cumpagnu evangelistu dice: "Cristu durmia in barca cù un ochju apertu". In verità, Ghjesù ùn caccia mai i so ochji. Hè in cuntrollu cumpletu. Ma Permette u prucessu per manifestà u so putere à a fine.

 

fidi

Ma ùn ci vole micca rinuncià! Avemu da cuntinuà à gridà da u core: "Maestru! Maestru! ... Ghjesù, Ghjesù!" Permettimi di dì què ... sì i nostri prucessi eranu accumpagnati da pace è calma, ùn serianu micca assai di prova. Hè propiu quandu i nostri sentimenti sò sbulicati da a viulenza di a timpesta chì a fede hè messa à prova. Quandu i sentimenti sò nantu à u polu oppostu di a nostra fede, hè quandu u metalu di a nostra fede hè messu à u focu di u raffinatore. A fede pura hè crede senza vede, o piuttostu, credendu senza u cunsolu sentimenti chì certe volte accumpagnanu a fede.

Ié, i ghjorni venenu è sò digià quì quandu a timpesta diventerà cusì grande, chì parechji crederanu chì Ghjesù hè mortu - E so osse in un sarcòfalu in qualchì locu in una tomba in Ghjerusalemme. Ma stà à sente o Cristianu! Ùn ti lasciarà micca. Ùn lasciate micca chì Satanassu vi lavessi in mare! 

Ghjesù, luntanu da esse un Diu sadicu, cunnosce micca solu a prova, ma a grande ricumpensa da esse data à quellu chì persevera. Nantu à a Croce, Cristu hà sperimentatu una desulazione chì nisun murtale hà mai cunnisciutu:

U mo Diu, u mo Diu. Perchè m'hai abbandunatu? (Marcu 15:34)

Ellu dinù, si sintia abbandunatu. Cum'è noi, Hà avutu u pudere di scappà da u grande prucessu, ma Ellu hè statu. Hà dimustratu a so fiducia in u Patre. Ùn hà micca scappatu u flagellu, nè si hè alluntanatu da u sputicu. Ùn hà cacciatu e spine. Hà lasciatu chì i chiodi u trafichinu. Intrì in a tomba di a bughjura assoluta. 

È a Risurrezzione hà rottu a notte.

Cristu, à u mumentu giustu, si alzerà in u vostru core, è di fronte à a timpesta cumanda: "Pace! Stà fermu!" Ci serà a calma. Ci serà capiscitoghju. Ci serà una pace rinuvata, saviezza, è ancu gioia. Ié, una pace profonda al di là di a capienza. 

Se entremu a notte di fede cun ellu, quantunque longa quella notte abbia da esse ... videremu l'alba.

 

 

Clicca qui à Unsubscribe or Segui à stu Ghjurnale. 

 

Print Friendly, PDF è Email
Posted in Home.