Victime ale confuziei

CUVÂNTUL ACUM PE CITITURILE DE MASĂ
pentru 24 ianuarie 2014
Memorialul Sf. Francisc de Sales

Textele liturgice aici

CE Biserica are cea mai mare nevoie astăzi, a spus Papa Francisc, „este capacitatea de a vindeca rănile și de a încălzi inimile credincioșilor... Văd biserica ca pe un spital de campanie după bătălie”. ^[1]cf. americamagazine.org, 30 septembrie 2013 În mod ironic, unii dintre primii răniți care au intervenit de la începutul pontificatului său sunt victime ale confuziei, în mare parte catolici „conservatori” năuciți de declarațiile și acțiunile Sfântului Părinte însuși. ^[2]cf. Neînțelegerea lui Francis

Adevărul este că Papa Francisc a făcut și a spus anumite lucruri care necesită clarificări sau l-a lăsat pe ascultător să se întrebe: „La cine tocmai se referea?” ^[3]cf. „Michael O'Brien despre Papa Francisc și noul fariseu” Întrebarea importantă este cum se poate și ar trebui să răspundă la astfel de preocupări? Răspunsul este dublu, dezvăluit în lecturile de astăzi: mai întâi la nivelul unui răspuns emoțional și al doilea, la nivelul unui răspuns de credință.

Chiar dacă Saul îl vâna pe David, când David a avut ocazia să-l atace, el a refuzat. De fapt, David s-a simțit rău pentru că a tăiat chiar și tivul mantalei lui Saul în timp ce acesta dormea.

Domnul să ferească să fac stăpânului meu, unsul Domnului, așa ceva, încât să pun mâna peste el, căci el este al Domnului. uns. (prima lectură)

În Evanghelia de astăzi, Isus și-a ales cei doisprezece apostoli – iar unul dintre ei a fost Iuda Iscarioteanul, trădătorul. Tuturor lor, Isus le-a spus:

Cine te ascultă pe tine, mă ascultă pe Mine... (Luca 10:16)

Acești oameni și succesorii lor sunt, de asemenea, „unșii” Domnului.

… episcopii au luat, prin instituție divină, locul apostolilor ca pastori ai Bisericii, în așa fel încât oricine îi ascultă îl ascultă pe Hristos și oricine îi disprețuiește îl disprețuiește pe Hristos și pe Cel ce L-a trimis pe Hristos. -Catehismul Bisericii Catolice, n. 862; cf. Fapte 1:20, 26; 2 Tim 2:2; Evrei 13:17

Nimeni în Biserică nu este fără reproș dacă îi conduce pe alții în păcat. Nici Sfântul Părinte nu este imun la doar critici. Dar există o cale corectă și una greșită de a proceda. Chiar și printre tovarășii săi, David a refuzat să-l disprețuiască pe rege. Și când David trebuia să spună ceva, a așteptat până când i-a putut spune regelui însuși – și în modul cel mai respectuos. Onoarea lui a fost în cele din urmă îndreptată către Dumnezeu, pentru că Domnul a fost cel care l-a numit pe Saul ca rege.

Să recunoaștem, preocuparea centrală în rândul catolicilor este că, la fel ca Saul, Papa Francisc poate „ucide” o parte a Tradiției Sacre, aruncând astfel Biserica într-o criză și sufletele în apostazie. Această noțiune este întărită astăzi de profețiile evanghelice anti-papale răspândite și de un „văzător” catolic, în special, care poartă numele de „Maria Milostivirea Divină.” Dintre acestea din urmă, teologul Dr. Mark Miravalle a făcut o analiză atentă a afirmațiilor sale grave, ^[4]cf. „Maria Milostivirea Divină: o evaluare teologică” care fac mai mult decât să taie un capăt al mantiei Papei, dar rup complet demnitatea, onoarea și promisiunile atașate slujbei lui Petru, „stânca”. Acest presupus „profet” – nu Papa – este cel care creează o adevărată diviziune în Trupul lui Hristos. ^[5]Vezi analiza mea despre profețiile anti-papale „Maria Divine Mercy” în Posibil ... sau nu? și Profeție, Papi și Picarretta

Dar s-ar putea întâmpla? Ar putea un papă ales în mod legitim – care este Francisc – să schimbe Tradiția Sacră? ^[6]cf. Posibil ... sau nu? În 2000 de ani, cu niște papi destul de răi uneori, niciunul dintre ei nu a făcut-o vreodată, sau mai degrabă, a fi capabil la. De ce? Pentru că Hristos este cel care își zidește Biserica, nu Papa (Matei 16:18). Duhul Sfânt este cel care o conduce în tot adevărul, nu Papa (Ioan 16:13). Este carisma infailibilității care aparține întregii Biserici ^[7]cf. Catehismul Bisericii Catolice, nu. 92 care protejează adevărul, nu Papa în sine. Pentru că, dacă adevărul poate fi modificat în orice moment de-a lungul liniei de timp a Bisericii, atunci toate promisiunile de mai sus ale lui Hristos sunt cuvinte goale și nimeni nu poate fi sigur că va cunoaște adevărul după Înălțarea lui Hristos.

Acestea fiind spuse, au fost papi și Părinți ai Bisericii care avea căzut în eroare personală în chestiuni de doctrină. Luați-l pe Papa Honorius, de exemplu:

Papa Honorius a fost condamnat pentru monotelitism de către un Consiliu, dar el nu vorbea ex cathedra, adică infailibil. Papii au făcut și fac greșeli și nu este o surpriză. Infailibilitatea este rezervată ex cathedra. Niciun papă din istoria Bisericii nu a făcut vreodată ex cathedra erori. —Rev. Joseph Iannuzzi, teolog, într-o scrisoare personală

Așadar, Papa Francisc nu este imun la greșeli, fie în remarci casual, cărți personale sau interviuri. De aici, motivul pentru care trebuie să ne rugăm asiduu pentru preoție până la vârf.

Poate că pr. Tim Finigan poate elimina o parte din schijele verbale și „vindeca rănile” în câteva victime, punând comentariile fierbinți ale Papei Latino-americani în perspectiva lor adecvată...

... dacă te tulbură unele declarații pe care le-a făcut Papa Francisc în interviurile sale recente, nu este neloialitate sau lipsa de Romanite să nu fie de acord cu detaliile unora dintre interviurile care au fost oferite în mod liber. Bineînțeles, dacă nu suntem de acord cu Sfântul Părinte, o facem cu cel mai profund respect și smerenie, conștienți că este posibil să trebuiască să fim corectați. Cu toate acestea, interviurile papale nu necesită nici acordul de credință care este dat ex cathedra afirmații sau acea supunere internă a minții și a voinței care este dată acelor afirmații care fac parte din magisteriul său neinfailibil, dar autentic. —tutor în Teologie Sacramentală la Seminarul St John, Wonersh; din Hermeneutica Comunităţii, „Consimţământul şi Magisteriul Papal”, 6 octombrie 2013; http://the-hermeneutic-of-continuity.blogspot.co.uk

Afirmații de genul acesta:

...credința nu este negociabilă. Între Poporul lui Dumnezeu a existat întotdeauna această ispită: să micșorăm credința, și nici măcar cu „mult”… așa că trebuie să învingem ispita de a ne purta mai mult sau mai puțin „ca toți ceilalți”, nu de a fi prea mult. rigid... de aici se desfășoară o cale care se termină în apostazie... când începem să tăiem credința, să negociem credința și mai mult sau mai puțin să o vindem celui care face cea mai bună ofertă, pornim pe drumul apostazie, a lipsei de fidelitate față de Domnul. —PAPA FRANCIS, Liturghie la Sanctae Marthae, 7 aprilie 2013; L'osservatore Romano, 13 aprilie 2013

Dă cinste tuturor, iubește comunitatea, teme-te de Dumnezeu, onorează regele. (1 Petru 2:17)

ÎNTREBĂRI LEGATE

• Spitalul de teren

• Neînțelegerea lui Francis

• Posibil ... sau nu?

• Un Papă Negru?

• Cine este „Maria Divine Mercy”? Citit: „Maria Divine Mercy: Femeia din spatele cortinei”