THE chemarea Sfântului Părinte pentru ca Biserica să devină mai mult un „spital de campanie” pentru „vindecarea răniților” este o viziune pastorală foarte frumoasă, în timp util și perceptivă. Dar ce anume are nevoie de vindecare? Care sunt rănile? Ce înseamnă „a-i primi” pe păcătoși la bordul lui Barque al lui Petru?
În esență, la ce servește „Biserica”?
ȘTIM că suntem sparte
Când Isus a apărut printre noi, El a spus:
Am venit pentru ca ei să aibă viață și să o aibă mai abundent. (Ioan 10:10)
Dacă Isus a venit să ne aducă viaţă, implică că suntem cumva „morți”. Și știm ce este deja asta. Adică oamenii nu au nevoie de catehism pentru a ști că sunt rupți. Tu? Simțim dezordine în foarte adâncimi. Ceva nu este în regulă și, până când cineva ne arată cum să o remediem, mulți vor încerca să o repare singuri prin programe de auto-ajutorare,
căutarea terapiei, practicile New Age, ocultismul, yoga parohială, citirea psiho-analitică sau urmărirea doctorului Phil. Dar când acest lucru eșuează (și în cele din urmă va reuși, pentru că ceea ce vorbim aici este un spiritual rană care necesită, prin urmare, o autentică spiritual remediul), se va încerca să mediceze sau să înăbușească durerea de neliniște, anxietate, vinovăție, frustrare, constrângere și frică, etc., ținându-se ocupat, navigând pe internet, fumând, chit-chat inactiv, visând, căutând aprobare, cumpărături, pornografie, alcool, droguri, divertisment sau orice altceva. Fructul tuturor acestor lucruri este, însă, de multe ori ură de sine, depresie și un ciclu continuu de tendințe distructive sau suicidare. Fructul este un moarte spirituală. [1]cf. „Căci plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru”. [Rom 6:23]
Mizerabil că sunt! Cine mă va izbăvi de acest trup muritor? (Rom 7:24)
Acestea sunt rănile care pustiesc și cresc și trag inima umană într-o stare de agonie și sunt comun întregii rase umane. De ce?
NOI AM FĂCUT PENTRU IUBIRE
Când Dumnezeu a creat regatul animal, El a scris în fiecare creatură legea instinctului în funcție de natura lor. Mă mir de felul în care pisoii 
doresc în mod natural să vâneze și să sară sau cum gâștele știu când să zboare spre sud sau cum pământul începe să se încline în sens invers în fiecare solstițiu de vară sau de iarnă. Fiecare dintre acestea respectă o lege, indiferent dacă este instinct sau gravitație.
Și oamenii sunt niște simple creaturi - dar cu o diferență: suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu și Dumnezeu este iubire. [2]cf. 1 Ioan 4: 8 Deci în inima omului este scrisă nu legea instinctului, ci legea iubirii, care poate fi percepută doar de rațiune. O numim „legea naturală”. Sfântul Toma de Aquino explică faptul că ...
… Nu este altceva decât lumina înțelegerii infuzată în noi de Dumnezeu, prin care înțelegem ce trebuie făcut și ce trebuie evitat. Dumnezeu a dat această lumină și această lege omului la creație. —Cf. Summa Theologiae, I-II, q. 91, a. 2; Catehismul Bisericii Catolice, Nr. 1955.
Deci, ori de câte ori rezistăm la această lumină a adevărului și mergem pe drumul nostru - ceea ce se numește „păcat” - ne putem pierde „orbita” spirituală, ai putea spune. Am văzut asta în Grădina Edenului. Primul lucru pe care îl produce păcatul este conștientizarea faptului că cineva demnitate a decăzut cumva.
Apoi ochii amândoi s-au deschis și au știut că sunt goi ... (Geneza 3: 7)
Al doilea efect al păcatului este realizarea pe care o avem armonie ruptă cu Creatorul - chiar dacă cineva nu-L cunoaște pe nume.
Când au auzit sunetul Domnului Dumnezeu care se plimba prin grădină în vremea zgomotosă a zilei, bărbatul și soția sa s-au ascuns de Domnul Dumnezeu printre copacii grădinii. (Gen 3: 8)
Mi se pare sclavie.
Amin, amin, vă spun că oricine săvârșește păcatul este sclavul păcatului. (Ioan 8:34)
Și tocmai pentru aceasta a venit Isus: să ne elibereze de puterea păcatului, care este sursa rușinii noastre, luând-o mai întâi; și apoi ne readuce la prietenie cu Tatăl - la „orbita” lui Dumnezeu.
... trebuie să-l numiți Iisus, pentru că El își va salva poporul de păcatele lor. (Matei 1:21)
Într-adevăr, Isus a spus că nu a venit pentru cei sănătoși, ci pentru cei bolnavi, pentru a nu chema „pe cei drepți la pocăință, ci păcătoșii ”. [3]cf. Luca 5: 31-32
MISIUNEA LUI: MISIUNEA NOASTRĂ
Isus este capabil să ne mântuiască pentru că a luat asupra sa pedeapsa păcatelor noastre, moartea.
El însuși a purtat păcatele noastre în trupul său pe cruce, pentru ca, liberi de păcat, să trăim pentru dreptate. Prin rănile lui ai fost vindecat. (1 Petru 2:24)
Este clar, deci, că păcatul este boala pe care Isus a venit să o vindece. Păcatul este rădăcină a tuturor rănilor noastre. Astfel, misiunea voastră și a mea devin aceeași pe care a anunțat-o Isus în templu: „El m-a uns să aduc vești fericite celor săraci. El m-a trimis să proclam libertate captivilor și recuperarea vederii pentru orbi, pentru a-i lăsa pe cei asupriți să se elibereze ”. [4]cf. Luca 4:18
Auzim astăzi limbajul că Biserica trebuie să devină „mai primitoare”, pe care păcătoșii trebuie să se simtă întâmpinați. Dar a te simți întâmpinat nu este un scop în sine. Misiunea noastră ca Biserică nu este să creăm un divin 
petrecere cu pijamale, dar pentru a face discipoli. Nu găsesc niciun alt cuvânt mai potrivit pentru a descrie „corectitudinea politică” care a sedus o mare parte din Biserică astăzi ca fiind doar un calamitate.
Cred că viața modernă, inclusiv viața în Biserică, suferă de o voință falsă de a jigni, care se prezintă ca prudență și bune maniere, dar se dovedește prea des a fi o lașitate. Ființele umane își datorează reciproc respect și curtoazie corespunzătoare. Dar ne datorăm și reciproc adevărul - ceea ce înseamnă sinceritate. —Arhiepiscopul Charles J. Chaput, OFM Cap., Redarea către Caesar: Vocația politică catolică, 23 februarie 2009, Toronto, Canada
În discursul său final de după sinod, Papa Francisc a identificat acest lucru ...
... tentația de a neglija realitatea, folosind un limbaj meticulos și un limbaj de netezire pentru a spune atât de multe lucruri și pentru a nu spune nimic!-PAPA FRANCIS, Agenția Catolică de Știri, 18 octombrie 2014
Misiunea noastră, ca și Hristos, este să căutăm pe cei pierduți, să anunțăm că sunt iubiți de Dumnezeu și că numai El are puterea să-i elibereze de starea mizerabilă pe care o creează păcatul în fiecare dintre noi. [5]cf. Ioan 3:16 Altfel, dacă ne oprim să-i facem pe alții „bineveniți”; dacă spunem pur și simplu „ești iubit” și neglijăm adăugarea „dar trebuie să fii mântuit”, atunci oferim ceea ce Papa a numit și „milă înșelătoare” ...
... leagă rănile fără a le vindeca mai întâi și a le trata; care tratează simptomele și nu cauzele și rădăcinile. Este tentația „celor ce fac bine”, a celor înfricoșători și, de asemenea, a așa-numiților „progresiști și liberali”. —PAPA FRANCIS, discurs post sinodal, Agenția Catolică de Știri, 18 octombrie 2014
Misiunea noastră este să mergem fără teamă în inimile oamenilor cu căldura iubirii, astfel încât să le putem sluji grație și Adevăr asta îi va elibera cu adevărat - când și dacă pun ei credinţă în dragostea și mila lui Isus. Căci harul și adevărul sunt singurele remedii adevărate care vor contracara cele două efecte ale păcatului din grădină, și anume rușinea și dezbinarea.
Căci prin har ați fost mântuiți prin credință, iar aceasta nu este de la voi; este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2: 8)
MILĂ AUTENTICĂ
Asta e o veste bună! Aducem suflete a cadou. Aceasta este „întâmpinarea” pe care trebuie să o facem vizibile altora prin chipul, bunătatea și dragostea și răbdarea neclintită. Dar să fim și noi realiști: mulți nu vor acest dar; mulți nu vor să se confrunte cu ei înșiși sau să se confrunte cu adevărul care i-ar elibera (și s-ar putea să te persecute pentru asta). [6]cf. Ioan 3: 19-21 În această privință, trebuie să ne calificăm și ce înseamnă a fi „primitor”:
Deși sună evident, acompaniamentul spiritual trebuie să îi conducă pe ceilalți din ce în ce mai aproape de Dumnezeu, în care dobândim adevărata libertate. Unii oameni cred că sunt liberi dacă pot evita pe Dumnezeu; nu reușesc să vadă că rămân orfani existențial, neajutorați, fără adăpost. Încetează să mai fie pelerini și devin drifters, zburând în jurul lor și nu ajung niciodată nicăieri. A-i însoți ar fi contraproductiv dacă ar deveni un fel de terapie care să susțină absorbția lor de sine și ar înceta să mai fie un pelerinaj cu Hristos către Tatăl. —PAPA FRANCIS, Evangelii Gaudium, nu. 170
Da, iertare este ceea ce lumea are nevoie, nu milă! Compasiune nu 
patronatoare. Știind că cineva poate fi iertat și că toți gunoiul poate fi scos definitiv la gunoi, va vindeca 95 la sută din rănile pe care mulți dintre noi le purtăm. Doamne ... mărturisitorii noștri sunt în cea mai mare parte goi. Este o nenorocire! Acestea sunt camere chirurgicale a „spitalului de campanie” care administrează grație. Dacă sufletele ar cunoaște marea vindecare care le așteaptă în Taina Reconcilierii, ele ar merge frecvent - cu siguranță mai mult decât își văd medicul!
Celelalte 5 la sută, atunci, sunt opera Adevăr să ne ajute să mergem în libertate știind la ce trebuie să facem şedere în orbita Tatălui de prietenie.
Văd clar că lucrul de care Biserica are cel mai mult nevoie astăzi este capacitatea de a vindeca rănile și de a încălzi inimile credincioșilor; are nevoie de apropiere, apropiere. Văd Biserica ca un spital de campanie după luptă. Este inutil să întrebi o persoană grav rănită dacă are colesterol ridicat și despre nivelul zahărului din sânge! Trebuie să-i vindeci rănile. Atunci putem vorbi despre orice altceva. Vindeca rănile, vindecă rănile .... Și trebuie să începi de la capăt. —PAPA FRANCIS, interviu cu AmericaMagazine.com, 30 septembrie 2013
Astfel, mila, autentic mila, este ceea ce va „încălzi” inimile altora și îi va face să se simtă cu adevărat bineveniți. Iar mila autentică are două fețe: a noastră și a lui Hristos. Mai întâi trebuie să le arătăm altora mila pe care ne-a arătat-o Dumnezeu.
Căci dacă am primit dragostea care redă sens vieții noastre, cum putem să nu împărtășim această dragoste cu ceilalți? —PAPA FRANCIS, Evangelii Gaudium, nu. 8
În acest fel, expunem și fața lui Hristos, care este Milostivirea Divină. Pentru că numai Isus ne poate elibera de puterea păcatului care rănește până la moarte.
Nu te teme de Mântuitorul tău, suflet păcătos. Fac prima mișcare pentru a veni la tine, pentru că știu că singur nu ești în stare să te ridici la mine. Copile, nu fugi de Tatăl tău; fii dispus să vorbești deschis cu Dumnezeul tău al milostivirii, care vrea să spună cuvinte de iertare și să-și piardă harurile asupra ta Cât de drag îmi este sufletul tău pentru Mine! Am scris numele tău pe mâna Mea; ești gravat ca o rană adâncă în Inima Mea. - Iisus la Sf. Faustina, Mila divină în sufletul meu, Jurnal, n. 1485
Binecuvântat pentru sprijin!
Binecuvântare și mulțumesc!
Apasa pe: Aboneaza-te
