Martori în noaptea credinței noastre

Isus este singura Evanghelie: nu mai avem nimic de spus
sau orice alt martor de dat.
—PAPA IOAN PAUL II
Evangelium Vitae, n. 80

Peste tot în jurul nostru, vânturile acestei Mari Furtuni au început să bată peste această biata umanitate. Trista paradă a morții condusă de călărețul celei de-a doua pecete a Apocalipsei care „ia pacea din lume” (Apocalipsa 6:4), mărșăluiește cu îndrăzneală prin națiunile noastre. Fie că este prin război, avort, eutanasie, otrăvire din hrana, aerul si apa noastra sau pharmakeia a celor puternici, cel demnitate al omului este călcat în picioare sub copitele acelui cal roșu... și pacea lui jefuit. „Chipul lui Dumnezeu” este atacat.

Cine atacă viața umană, într-un fel îl atacă pe Dumnezeu însuși. —POPUL JOHN PAUL II, Evangelium Vitae; n. 10

Prin urmare, a scris succesorul său:

Societatea occidentală este o societate în care Dumnezeu este absent în sfera publică și nu mai are ce să-i ofere. Și de aceea este o societate în care măsura umanității se pierde din ce în ce mai mult. La puncte individuale devine brusc evident că ceea ce este rău și distruge omul a devenit a chestiune desigur. —PAPA EMERIT BENEDICT XVI, Eseu: „Biserica și scandalul abuzurilor sexuale”; Agenția Catolică de ȘtiriAprilie 10th, 2019

Sfântul Ioan Paul al II-lea a prevăzut clar aceste vremuri și a făcut tot posibilul să avertizeze turma. Evangelium Vitae este un document puternic și profetic care servește atât ca avertisment, cât și ca instrucție pentru credincioși pentru această confruntare finală „între Biserică și anti-biserică, între Evanghelie și anti-evanghelie”. M-ai auzit citând acele cuvinte de o mie de ori, dar ascultă-le încă o dată: există o anti-Biserică si un anti-evanghelie, el a spus. Am putea confunda acest lucru cu ateism vs creștinism. Dar este mult mai subtil și mai subversiv... este o Biserică falsă în cadrul Bisericii; o evanghelie falsă inserat în adevărata Evanghelie. Cu alte cuvinte, este „buruienile printre grâu”.[1]vedea Când buruienile încep să se îndrepte

Într-adevăr, Maica Domnului a avertizat recent că „Darnel a pus mâna pe multe inimi și acestea au devenit lipsite de rod.” [2]Doamna noastră regina păcii se presupune că lui MarijaFebruarie 25, 2024

Căci vine vremea când oamenii nu vor îndura învățăturile sănătoase, dar, având urechi care le mâncărică, își vor acumula profesori după propriile lor placuri și se vor îndepărta de la ascultarea adevărului și vor rătăci în mituri. (2 Tim 4: 3-4)

Darnel este cunoscut ca o „buruiană imitativă” deoarece arată aproape identic cu plantele de grâu până când se formează capetele semințelor. Dar este otrăvitor – toxic atât pentru animale, cât și pentru oameni.

Acolo unde este mărăcină, există trădare și toxicitate. — Howard Thomas, Jurnal de Etnobiologie

La fel, auzim că apar noi concepte care par să poarte aspectul iubirii... dar lipsite de nucleul de adevărul. După cum au afirmat conferințele episcopale din întreaga lume, documentul recent Fiducia Supplicans este adevăratul poster al acestei „anti-evanghelie”.

Ei dezorientează credincioșii creștini prin limbajul lor confuz și ambiguu. Ei falsifică și falsifică Cuvântul lui Dumnezeu, dornici să-l răsucească și să-l îndoaie pentru a obține aprobarea lumii. Ei sunt Iuda Iscariotei din timpul nostru. —Cardinalul Sarah, Catolic heraldAprilie 5th, 2019

Așadar, acum, tu și cu mine ne-am trezit într-o lume care nu este doar anti-viață, în măsura a ceea ce pare a fi un program deliberat de depopulare în curs, dar către un segment puternic al Bisericii, adică anti-milă. Nu în sensul de a fi împotriva milă, dar răsucire ce adevărata milă este — până la punctul de a denatura scopul însuși al morții și al învierii lui Hristos: să ne mântuiască de păcatul nostru.

Prin urmare, am ajuns la ceasul Patimilor Bisericii...

Amintindu-ne de misiunea noastră!

„Umblați ca niște copii ai luminii... și încercați să învățați ce este plăcut Domnului. Nu lua parte la lucrările fără rod ale întunericului” (Efeseni 5:8, 10-11)

Dar chiar și în fața acestei „fiare” copleșitoare, Sfântul Ioan Paul al II-lea oferă care ar trebui să fie răspunsul nostru. Desigur, înseamnă construirea unei culturi a vieții în care creștinii prețuiesc și apără cu adevărat viața umană de la concepție până la moartea naturală. Dar merge mult mai departe: se întoarce la însăși misiunea Bisericii:

Biserica a primit Evanghelia ca vestire și izvor de bucurie și mântuire... Născută din această activitate de evanghelizare, Biserica aude în fiecare zi ecoul cuvintelor de avertizare ale Sfântului Pavel: „Vai de mine dacă nu propovăduiesc Evanghelia!” (1 Corinteni 9:16). După cum scria Paul al VI-lea, „evanghelizarea este harul și vocația proprii Bisericii, identitatea ei cea mai profundă. Ea există pentru a evangheliza”. -Evangelium Vitae, nu. 78

Așa spune el,

Deși nevoia urgentă pentru o astfel de transformare culturală este legată de situația istorică actuală, ea își are rădăcinile și în misiunea de evanghelizare a Bisericii. Scopul Evangheliei este, de fapt, „de a transforma umanitatea din interior și de a o face nouă”. Asemenea drojdiei care dospește toată măsura aluatului (cf. Mt 13), Evanghelia este menită să pătrundă toate culturile și să le dea viață din interior, pentru ca ele să exprime adevărul deplin despre persoana umană și despre viața omului. . -Evangelium Vitae, n. 95

Într-adevăr, cum ne-am transforma în cele din urmă situația noastră actuală într-o „cultură a vieții” fără a-l vesti pe El care a declarat: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”? Aceasta înseamnă că tu și cu mine avem obligația, nu numai de a fi martori în modul în care trăim și acționăm, ci și de a fi cei care proclamă numele lui Isus celor din jurul nostru – la propriu!

... cel mai bun martor se va dovedi ineficient pe termen lung dacă nu este explicat, justificat ... și explicit printr-o proclamare clară și fără echivoc a Domnului Isus. Vestea bună proclamată de martorul vieții mai devreme sau mai târziu trebuie proclamată prin cuvântul vieții. Nu există o adevărată evanghelizare dacă nu sunt vestite numele, învățătura, viața, promisiunile, împărăția și taina lui Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu. —PAPA ST. PAUL VI, Evangelii Nuntiandi, n. 22; vatican.va

Știu că asta ne întinde zona de confort. Este mult mai ușor să fii pur și simplu drăguț. Este mult mai liniștit să fii doar conciliant. Dar din nou, „Vai de mine dacă nu propovăduiesc Evanghelia!” Vai de noi dacă suntem lași!

Biserica Apuseană a adormit până la punctul de a avea căzut departe. Cu greu mai știm sensul cuvântului „martiri”. Dar este timpul ca noi să recuperăm acel fel de curaj, acel fel de îndrăzneală, acel gen de dragoste. Pentru că dacă nu o facem, riscăm să ne pierdem încrederea în această Mare Furtună.

Singurele familii catolice care vor rămâne vii și înfloritoare în secolul XXI sunt familiile martirilor. - Slujitorul lui Dumnezeu, pr. John A. Hardon, SJ, Sfânta Fecioară și sfințirea familiei

Abia am început încercările acestei Furtuni care într-adevăr „va zgudui credința multora”.[3]Catehismul Bisericii Catolice, n. 675 Trebuie să-l implorăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să fim „vânzuți” pentru Isus, să ne ridicăm ochii deasupra acestei câmpii temporare și trecătoare către Împărăția Cerurilor. Trebuie să ne scuturăm rapid de apatie și lașitate și să ne trezim din somnul confortului și al materialismului. Trebuie să ne întoarcem la Spovedanie, să luăm post și rugăciunea zilnică. Trebuie să ne luăm viețile spirituale Serios pentru că cei căldui sunt pe cale să fie scuipat (Apoc. 3:216).

Ieșind cu un foc...

Dar dacă credeți că acesta este o chemare la „doom și sumbră”, din păcate ați citit greșit. Este o chemare la glorie, la a fi fii și fiice total liberi, care se ridică deasupra greutății și moliștii acestei lumi. Acolo se află bucurie secretă a sfinților: pierzându-se, s-au găsit. Să ne pregătim să ieșim într-o flacără de glorie, lepădându-ne pe noi înșine și averile noastre și făcând martorului nostru și ultimul nostru cuvânt numele de Isus. Căci, spunea Ioan Paul al II-lea, „a-l proclama pe Isus înseamnă însuși a proclama viața”.[4]Evangelium Vitae, n. 80

Există valori care nu trebuie abandonate niciodată pentru o valoare mai mare și chiar depășesc conservarea vieții fizice. Există martiriu. Dumnezeu este (aproximativ) mai mult decât simpla supraviețuire fizică. O viață care ar fi cumpărată prin negarea lui Dumnezeu, o viață care se bazează pe o minciună finală, este o non-viață. Martiriul este o categorie de bază a existenței creștine. Faptul că martiriul nu mai este necesar din punct de vedere moral în teoria susținută de Böckle și de mulți alții arată că însăși esența creștinismului este în joc aici ... Biserica de astăzi este mai mult ca niciodată o „Biserică a Martirilor” și, prin urmare, un martor al celor vii. Dumnezeu. —PAPA EMERIT BENEDICT XVI, Eseu: „Biserica și scandalul abuzurilor sexuale”; Agenția Catolică de ȘtiriAprilie 10th, 2019

Nu este momentul să ne rușinăm de Evanghelie. Este timpul să-l propovăduim de pe acoperișuri. — PAPA ST. JOHN PAUL II, Omilie, Omilia Cherry Creek State Park, Denver, Colorado, 15 august 1993; vatican.va

Doresc să invit tinerii să-și deschidă inimile către Evanghelie și să devină martorii lui Hristos; dacă este necesar, a Lui martori martori, la pragul Mileniului III. — PAPA ST. IOAN PAUL II către tineret, Spania, 1989

 

Sprijiniți lucrarea cu normă întreagă a lui Mark:

 

cu Nihil Obstat

 

Să călătorești cu Mark în  Acum Word,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.

Acum pe Telegram. Clic:

Urmați-l pe Mark și „semnele timpurilor” zilnice pe MeWe:


Urmați scrierile lui Mark aici:

Ascultați următoarele:


 

 
Print Friendly, PDF & Email

Note de subsol

Note de subsol
1 vedea Când buruienile încep să se îndrepte
2 Doamna noastră regina păcii se presupune că lui MarijaFebruarie 25, 2024
3 Catehismul Bisericii Catolice, n. 675
4 Evangelium Vitae, n. 80
postat în ACASA.