Amà l'inimabile

A PAROLA ORA SU LETTURE DI MASSA
per u 11 di ghjennaghju 2014

Testi liturgichi ccà

 

 

PIU di u tempu, quandu simu testimoni di Cristu, seremu cunfruntati à avè amu u unlovable. Per questu vogliu dì chì noi tuttu avè i nostri "mumenti", occasioni quandu ùn simu micca assai amabili à tutti. Eccu u mondu induve u nostru Signore hè entrutu è quellu in quale Ghjesù ci manda avà.

In a prima lettura d'oghje, San Ghjuvanni ci dice cumu risponde quandu vedemu un fratellu fà un peccatu, chì "se u peccatu ùn hè micca murtale"...

... duverebbe pregà à Diu è li darà a vita.

Per pregà per una persona cun quale sò irritatu hè un bellu passu avanti in amore, è un attu di evangelizazione. —PAPA FRANCIS, Evangelii gaudium, micca. 101

Ùn hè micca u duvere di i cristiani di diventà ghjudice è ghjuria per ogni colpa è passu di u nostru vicinu. Piuttostu, dice San Paulu, "sustene i carichi di l'altri. " [1]Gal 6: 2 U pesu primariu chì ci vole à suppurtà hè a debulezza di u nostru fratellu.

Vecu avà chì a vera carità cunsiste à suppurtà à e colpe di quelli chì ci circanu, senza mai esse surpresi di e so debbulezze, ma edificate à u minimu segnu di virtù. — St. Thérèse de Liseux, L'Autobiografia di un Santu, Ch. 9; citatu in A Bibbia di Navarra, "Vangeli è Atti", p.79

Cumu possu ùn vi maravigliate quandu vedu chì u mo fratellu o surella hè cusì beligerante è egocentricu? L'antidotu ricorda sempre e mo proprie colpe è a propensione à ùn riesce à amà à Diu è à u prossimu ogni ghjornu. Ci hè sempre un troncu in u mo ochju. Ma aghju ancu bisognu di ricurdà quantu Ghjesù hè misericurdiosu per mè per pudè riflettà a so misericordia versu l'altri.

Portà i carichi di l'altru ùn hè micca listessu, quantunque, solu per suppurtà li. A risposta di u Salmu d'oghje dice:

U Signore si rallegra di u so populu.

Diu ama al di là di a superficia perchè vede a buntà, u imaghjini in quale simu fatti. Per amà l'inimabile, duvemu andà al di là di esse offesi, al di là di e ferite di l'individui, è amalli cume Diu li ama. Hè amparatu l '"arte di l'accumpagnamentu" chì ci insegna à caccià i nostri sandali davanti à u terrenu sacru di l'altru ". [2]Evangelii Gaudium, n. 169 Quandu cuminciamu à vede l'altri cum'è "terra santa", simu assai menu pronti à ghjudicà. In fatti, avemu da cumincià à piacè in elli.

A missione hè à tempu una passione per Ghjesù è una passione per u so populu. —PAPA FRANCIS, Evangelii gaudium, micca. 268

Spessu pruvaraghju à imaginà una persona quandu era un criaturu, cumu eranu innocenti, inofensivi è preziosi. Hè veramente u "core" chì Diu vede è chì Ghjesù hè mortu per restaurà. Tuttu dopu questu hè a natura caduta.

Quandu si vede un acellu cù una ala rotta saltendu in terra, ùn si pensa mai à sè stessu: "Perchè stu acellu prova à esse un scoiattolu?" Invece, vedete chì hè feritu è ​​agisce "fora" di e so ferite. Cusì dinù, e persone sò spessu prudutti di e so ferite, chì volenu vulà "nantu à l'ale di l'aquila", ma rotte da u so passatu, i so peccati, fallimenti è ferite da l'altri. Hè per quessa chì Ghjesù dice ùn ghjudicate micca, ma esse misericurdiosu. Avemu bisognu di accumpagnalli, aiutendu li à guarisce, cresce è vulà di novu fighjendu u so putenziale spirituale è piacendu "u minimu segnu di virtù".

Ghjesù ci mostra cumu amà l'inimabile quandu ellu lascia dubbità chì Thomas tocca e so ferite. Ùn duvemu micca solu toccà e ferite di l'altri, ma ch'elli toccanu i nostri. Fate à l'altri vede a vostra debule; fà li sapè chì tù lotti ancu; lasciate mette e dite in u to fiancu, quellu locu induve Ghjesù hà guaritu a to anima. M'arricordu chì un amicu santu mi dicia una volta ch'ellu ùn manghja micca dessert. "Perchè?", Aghju dumandatu. "Perchè una volta aghju cuminciatu à manghjà un pezzu di torta, aghju bisognu di manghjà tuttu què!" Sò statu stupitu di a so onestà. Mentre alcuni cristiani vogliono impressionà lucidendu i so aloni davanti à l'altri, ciò chì apre veramente l'anime à u Signore hè quandu vedenu a trasparenza è toccanu l'umiltà autentica.

Ghjuvan Battista dice in u Vangelu:

Deve cresce, devu diminuì.

Ogni volta chì diminuemu, aprendu e nostre ferite à l'altri, lascialli vede micca solu cumu Cristu ci hà guaritu ma cumu hè ancora, guariscendu ci, sò capaci di toccu a speranza in noi. A so volta apre i so cori feriti per pudè applicà u balsamu curativu di l'amore misericurdiosu di Cristu attraversu una parolla, Scritture, ecc. Ovviamente, questu implica chì simu disposti à ascultà, empatizà è viaghjà cù l'anime.

Una cumunità evangelizatrice s'impegna per via di parolla è d'attu in a vita d'ogni ghjornu di e persone; ponte e distanze, hè dispostu à abbassà si sè necessariu, è abbraccia a vita umana, toccendu a carne chì soffre di Cristu in l'altri. L'evangelizatori piglianu cusì "l'odore di e pecure" è e pecure sò disposte à sente a so voce. —PAPA FRANCIS, Evangelii gaudium, micca. 24

Spessu, u piacevule si sente cusì per via di sulitudine-dimenticatu, ignoratu, trascuratu in un mondu impersunale è di ritmu rapidu. Maria Maddalena hè ghjunta à a tomba, bramendu di Quellu chì li hà datu scopu, significatu è amore. Quand'ella vide à Ghjesù, u chjamò vicinu Cognome. Era à chì mumentu, u ricunnosce. Avemu da smette di trattà a ghjente cum'è un altru passante anonimu. Avemu bisognu di ricunnosce à tutti quelli chì venenu in a nostra presenza cù u nostru surrisu è dispunibilità, cù una santa ospitalità.

Avemu bisognu di praticà l'arte di ascultà, chì hè più cà solu sente. L'ascultu, in cumunicazione, hè un'apertura di core chì rende pussibule quella vicinanza senza a quale un veru scontru spirituale ùn si pò fà. L'ascultu ci aiuta à truvà u gestu è a parolla ghjuste chì mostranu chì simu più cà simplici. —PAPA FRANCIS, Evangelii gaudium, micca. 171

Catherine Doherty hà dettu una volta chì pudemu "ascultà un'anima in esistenza". È l'ànime anu un nome, scrittu annantu à u palmu di a manu di Diu. Quandu ascultemu un altru, quandu diminuemu a nostra voce, ponu sempre più sente a voce di u Babbu chì li chjama per nome dicendu: "Site amatu. "

Ogni anima hè diversa, ogni situazione richiede un novu discernimentu è sensibilità. Calchì volta l'anima hà bisognu di "amore duru", cum'è i Farisei. Ma u più spessu, a ghjente hà solu bisognu misericurdiosi amore. S'ellu ci vole à amà l'inimabile, duvemu piglià u tempu per esse presenti à elli, lascialli inspirà a fragranza di Cristu chì vene da a nostra relazione cù Ghjesù, in a quale hà purtatu u nostru carichi, toccu u nostru ferite, è ascultatu u nostru anime in esistenza.

Soprattuttu, ricordate chì hè tutta grazia. Amemu solu cù l'amore cun quale simu stati liberamente dati. È hè u Spìritu Santu chì cundanna, u Spìritu Santu solu chì pò apre u core di l'altru è purtalli à a cunversione. Eppuru, simu u vascellu sceltu di Diu per a so grazia, è a vittoria chì cunquista l'impurtante hè a nostra fede ...

È lasciemu i risultati à Diu.

 

 


 

 Questu porta à a fine u primu mese di The Now Word. I vostri feedbacki benvenuti!

 

[yop_poll id = ”11 ″]

 

[yop_poll id = ”12 ″]

 

Per riceve lu Avà Parolla,
cliccate nantu à u banner sottu per abbunà.
U vostru email ùn serà micca spartutu cù nimu.

NowWord Banner

Food Spiritual for Thought hè un apostolatu à tempu pienu.
Grazie per u vostru supportu!

Unisciti à Mark in Facebook è Twitter!
Facebook logoTwitterlogo

Print Friendly, PDF è Email

Footnotes

Footnotes
1 Gal 6: 2
2 Evangelii Gaudium, n. 169
Posted in Home, LETTURE DI MASSA.