Mergeți cu Biserica

 

ACOLO este un pic o senzație de scufundare în intestinul meu. Am procesat-o toată săptămâna înainte de a scrie astăzi. După ce ați citit comentariile publice de la catolici chiar cunoscuți, către mass-media „conservatoare” către un laic obișnuit ... este clar că găinile au venit acasă să se culce. Lipsa catehezei, a formării morale, a gândirii critice și a virtuților de bază din cultura catolică occidentală își înalță capul disfuncțional. În cuvintele arhiepiscopului Charles Chaput din Philadelphia:

... nu există o modalitate ușoară de a o spune. Biserica din Statele Unite a făcut o treabă slabă de a forma credința și conștiința catolicilor de mai bine de 40 de ani. Și acum culegem rezultatele - în piața publică, în familiile noastre și în confuzia vieții noastre personale. —Arhiepiscopul Charles J. Chaput, OFM Cap., Redarea către Cezar: vocația politică catolică, 23 februarie 2009, Toronto, Canada

Astăzi, mulți creștini nu mai sunt nici măcar conștienți de învățăturile de bază ale credinței ... —Cardinalul Gerhard Müller, 8 februarie 2019, Agenția Catolică de Știri

„Rezultatele” seamănă cu o epavă de tren – ca, de exemplu, politicienii „catolici” care conduc frecvent acuzația de a impune avortul, sinuciderea asistată și ideologia de gen; sau clerici care se luptă cu acoperirile de abuz sexual, rămânând în mod evident tăcuți despre învăţătura morală; sau laicii, aproape lipsiți de păstor de zeci de ani încoace, fie îmbrățișând relativismul moral ca crezul lor informal, fie la cealaltă extremă, condamnând public pe oricine nu subscrie concepției lor despre cum ar trebui să fie spiritualitatea, liturgia sau papa.

E dezordine. Accesați orice site web de știri catolice, blog, forum sau pagină de Facebook și citiți comentariile. Sunt penibile. Dacă nu aș fi catolic, ceea ce am citit în mod regulat pe internet s-ar asigura că nu aș fi niciodată. Atacurile verbale împotriva Papei Francisc sunt aproape fără precedent (deși la egalitate cu remarcile uneori râncede ale lui Martin Luther). Condamnarea și condamnarea publică a colegilor catolici care nu urmează un anumit stil liturgic sau care îmbrățișează o anumită revelație privată sau care pur și simplu nu sunt de acord unii cu alții în alte chestiuni constituie în sine un ultraj. De ce?

pentru că unitatea Bisericii is martorul ei! 

Prin aceasta vor cunoaște toți oamenii că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții. (Ioan 13:35)

Acesta este motivul pentru care inima mea se scufundă astăzi. În timp ce lumea se apropie de Biserica Catolică (în Răsărit, literalmente decapitarea creștinilor și aducându-i în subteran, în timp ce în Vest, legiferând Biserica din existență), catolicii înșiși se sfâșie unii pe alții! 

Începând cu Papa...

 

ANARHIE CATOLICA

Îmi amintesc chiar ziua în care acest pontificat a început să fie respins public de mulți catolici „conservatori” pentru direcția în care a ales să ia Barca lui Petru:

Slujirea pastorală a Bisericii nu poate fi obsedată de transmiterea unei multitudini neîntrerupte de doctrine care să fie impusă insistent. Proclamația în stil misionar se concentrează pe esențial, pe lucrurile necesare: acesta este, de asemenea, ceea ce fascinează și atrage mai mult, ceea ce face ca inima să ardă, așa cum a făcut-o pentru discipolii de la Emaus. Trebuie să găsim un nou echilibru; în caz contrar, chiar și edificiul moral al Bisericii va cădea ca o casă de cărți, pierzând prospețimea și parfumul Evangheliei. Propunerea Evangheliei trebuie să fie mai simplă, mai profundă, mai strălucitoare. Din această propunere curg atunci consecințele morale. —POPE FRANCIS, 30 septembrie 2013; americamagazine.org

El a detaliat în continuare în primul său îndemn apostolic, Evangelii Gaudium, că în acest moment al lumii când omenirea a devenit atât de îmbătată de păcat, Biserica trebuie să se întoarcă la kerygma, „primul anunț”: 

Pe buzele catehetului trebuie să răsune mereu prima veste: „Iisus Hristos te iubește; și-a dat viața pentru a te salva; iar acum el trăiește alături de tine în fiecare zi pentru a te lumina, întări și elibera.” -Evangelii Gaudium, nu. 164

Ca cineva care a evanghelizat în Biserica Catolică de peste treizeci de ani, am înțeles-o pe deplin, la fel ca mulți alții pe care îi cunosc în slujire. Inima credinței noastre nu este poziția noastră împotriva avortului, eutanasiei, experimentelor de gen etc., este dragostea și mila Iisus Hristos, Căutarea Sa pentru cei pierduți și cu inima zdrobită și mântuirea pe care El le oferă.

Dar ce furtună a creat declarația inițială a Papei! Iar Papa, percepând o mentalitate prea legalistă în Biserică, a ales să nu se aplece, să nu răspundă la majoritatea întrebărilor, cerându-i să clarifice unele dintre declarațiile sau acțiunile sale confuze de atunci. Nu spun că tăcerea Papei este neapărat corectă. Confirmarea fraților în credință nu este doar datoria lui, ci cred că ar fi numai întări îndemnul său evanghelist. Dar depinde de el cum se simte cel mai bine să facă asta. Deci poate alții să fi mult mai mult tăcut, mai ales atunci când îl acuză public pe Sfântul Părinte cu „erezie”, în timp ce aparent nu înțelege ce constituie canonic o erezie sau un eretic. ^[1]cf. Răspunsul lui Jimmy Akins  Ambiguitatea nu este același lucru cu erezia.  

Nu. Acest Papa este ortodox, adică sănătos din punct de vedere doctrinar în sens catolic. Dar sarcina lui este de a aduce Biserica laolaltă în adevăr și ar fi periculos dacă ar ceda tentației de a opune tabăra care se mândrește cu progresismul ei, împotriva restului Bisericii ... —Cardinalul Gerhard Müller, „Als hätte Gott selbst gesprochen”, Der Spiegel, 16 februarie 2019, p. 50

Un alt domeniu de diviziune este cel al liturghiei. Într-un fel de întoarcere împotriva modernismului și a Papei Francisc (pe care unii îl consideră susținătorul său), există o tendință tot mai mare de catolici care caută Liturghia Tridentină, vechiul rit latin. Există nicio problemă cu cei care vor să se închine în asta sau în oricare dintre celelalte rituri autorizate. Mai mult, actuala liturghie romană, cea ordo Missae, iar rubricile, muzica sacră și reverența care o înconjoară, au fost într-adevăr foarte umezite și rănite, dacă nu au fost omise cu totul. Este o adevărată tragedie, desigur. Dar ceea ce este și mai grav este modul în care unii catolici care preferă ritul tridentin se întorc împotriva clerului și laicilor, care rămân în forma obișnuită a Liturghiei, cu comentariile publice, imaginile și postările cele mai râncede. Îl batjocoresc în mod deschis pe Francisc, îl ridiculizează pe preoți și îi condescende pe alții care aparent nu sunt la fel de „evlavioși” ca ei (vezi Înarmarea Masei). Este o jenă pe deasupra tuturor celorlalte stânjeniri pe care le înduram astăzi în Biserică. Nu pot fi supărat, tentat așa cum sunt. Trebuie să fim milostivi unul față de celălalt, mai ales când oamenii sunt în mod evident orbiți de orgoliu. 

Poate ca un ultim exemplu este diviziunea urâtă asupra aspectelor mistice ale vieții Bisericii. Aici vorbesc de „revelație privată” sau de carismele Duhului Sfânt. Am citit comentarii recente, de exemplu, care îi numesc pe preoți, episcopi, cardinali și milioane de laici care merg anual la Medjugorje drept „idolatri fanatici ai Mariei”, „vângători de apariții” și „fanatici”, chiar dacă Vaticanul continuă să discearnă fenomenul de acolo şi chiar recent a încurajat pelerinaje. Aceste comentarii nu au venit de la atei sau fundamentaliști, ci „credincioși” catolicii.

 

ANTIDOTUL

În 2 Tesaloniceni 2:3, Sfântul Pavel a spus că va veni un timp când va fi o mare rebeliune împotriva lui Hristos și a Bisericii. Aceasta este în general înțeleasă ca o revoltă împotriva adevăratelor învățături ale Credinței. Cu toate acestea, la începutul Cărții Apocalipsa, Isus emite Cinci corecturi al Bisericii atât față de „conservatori”, cât și față de „progresiști”. Implica această răzvrătire și un element de revoltă împotriva Vicarului lui Hristos, nu numai de către cei care resping învățătura catolică, ci și cei care resping autoritatea papală în numele „ortodoxiei” (adică, care intră în schismă)?^[2] schismă este refuzul supunerii față de Pontiful Roman sau al comuniunii cu membrii Bisericii supuși acestuia”. —Catehismul Bisericii Catolice, n. 2089

Filul comun în tot ceea ce am subliniat mai sus este, în esență, o repudiere a autorității Vicarului lui Hristos și a Magisteriului care, de fapt, este ea însăși scandaloasă, deoarece subminează un martor credibil catolic unit:

Prin urmare, ei merg pe calea unei erori periculoase, care cred că îl pot accepta pe Hristos ca Șef al Bisericii, în timp ce nu aderă loial la Vicarul Său de pe pământ. Ei au luat capul vizibil, au rupt legăturile vizibile ale unității și au lăsat Corpul Mistic al Răscumpărătorului atât de ascuns și atât de mutilat, încât cei care caută refugiul mântuirii veșnice nu-l pot nici vedea, nici găsi. -PAPA PIUS XII, Mystici Corporis Christi (Despre trupul mistic al lui Hristos), 29 iunie 1943; n. 41; vatican.va

La sfârșitul discursului său despre venirea lui Antihrist sau „nelegiuitul”, Sfântul Pavel dă antidotul:

De aceea, fraților, rămâneți ferm și țineți ferm tradițiile pe care vi le-ați învățat, fie printr-o declarație orală, fie printr-o scrisoare a noastră. (2 Tesaloniceni 2: 13-15)

Dar nu se poate ține strâns de tradițiile pe care le-am fost învățați fără a rămâne în același timp în comuniune cu Papa și episcopii în comuniune cu el — negi și tot. Într-adevăr, se pot vedea cu uşurinţă la cei care au intrat în schismă cu Roma abaterile credinţelor lor de la singura credinţă adevărată. Hristos și-a întemeiat Biserica pe o singură piatră, și aceasta este Petru. 

Pe [Petru] El zidește Biserica și Lui îi încredințează oile să pască. Și, deși atribuie putere tuturor apostolilor, totuși a întemeiat un singur scaun, stabilind astfel, prin propria Sa autoritate, sursa și semnul distinctiv al unității Bisericilor... lui Petru i se dă un primat și este astfel clar că există doar unul singur. Biserică și un singur scaun... Dacă un om nu se ține tare de această unitate a lui Petru, își închipuie el că încă mai păstrează credința? Dacă abandonează Scaunul lui Petru pe care a fost zidită Biserica, are el încă încredere că este în Biserică? - Sf. Ciprian, episcop de Cartagina, „Despre unitatea Bisericii Catolice”, n. 4;  Credința părinților timpurii, Vol. 1, p. 220-221

Dar ce se întâmplă când Papa face confuzie sau când pare să învețe ceva contrar? Oh, vrei să spui ca primul Papa a făcut-o? 

Dar când [Petru] a venit la Antiohia, eu [Pavel] i-am împotrivit fața, pentru că stătea osândit... Am văzut că ei nu erau sinceri cu privire la adevărul Evangheliei (Galateni 2:11-14).

Două lucruri de luat din asta. Era un tip episcop care a emis o „corecție filială” a primului papă. În al doilea rând, a făcut-o „în fața lui”. 

Întrebat ce l-ar sfătui pe Papa Francisc să răspundă cardinalilor „Dubia” care încă așteaptă un răspuns de la el, [cardinalul] Müller a spus că întreaga afacere nu ar fi trebuit niciodată făcută publică, ci ar fi trebuit soluționată intern. „Credem în singura Biserică a lui Hristos unită în credință și iubire”, a spus el. -Tableta, Mai 17th, 2019

Isus nu a întemeiat o Biserică, vrând-nevrând, pe pământ, ci un trup, organizat cu o ierarhie căruia i-a dat propria Sa autoritate. A onora această autoritate înseamnă a-L onora pe Hristos. Căci ucenicilor Săi le-a spus:

Cine te ascultă mă ascultă. Cine te respinge pe mine mă respinge. Și cine mă respinge, îl respinge pe cel care m-a trimis. (Luca 10:16)

... acest Magisteriu nu este superior Cuvântului lui Dumnezeu, ci este slujitorul său. Învață doar ceea ce i-a fost predat. La porunca divină și cu ajutorul Duhului Sfânt, ascultă acest lucru cu devotament, îl păzește cu dăruire și îl expune cu fidelitate. Tot ceea ce propune credinței ca fiind revelat divin este extras din acest depozit unic al credinței. -Catehismul Bisericii Catolice, 86

Puteți vedea ce urmează, frați și surori, și de ce simt o stâncă în intestine. Se pare că ne îndreptăm spre, și suntem deja într-un timp în care vor fi cei care vor promova o biserică falsă, o anti-evanghelie. Pe de altă parte, există și vor fi cei care vor respinge papalitatea Papei Francisc, crezând că rămân în „adevărata biserică”. Prinși la mijloc vor fi restul care, deși se țin tari de tradițiile Bisericii, vor rămâne totuși în comuniune cu Vicarul lui Hristos. Cred că va constitui o mare parte a „încercării” care va veni despre care Catehismul spune că „va zgudui credința multor credincioși”.^[3]CCC, n. 675

Dacă nu doriți să fiți înșelat de spiritul antihrist predominant în societatea de astăzi, un spirit de rebeliune, apoi "stand ferm și ține-te tare de tradițiile pe care ai fost învățat.” Și ați fost învățați, fraților și surori, de Petru și de apostoli și de ei succesori de-a lungul secolelor.

[I] nu este obligat să asculte preoții care sunt în Biserică - aceia care, așa cum am arătat, posedă succesiunea apostolilor; cei care, alături de succesiunea episcopatului, au primit infalibila carismă a adevărului, după bunul plac al Tatălui. -Sf. Irineu din Lyon (189 d.Hr.), Împotriva ereziilor, 4: 33: 8

Dacă vrei să mergi în siguranță cu Hristos, tu trebuie sa umblă cu Biserica Sa, care este Lui Corp mistic. A fost o vreme când m-am luptat cu învățătura Bisericii despre controlul nașterilor. Dar, în loc să devenim un „catolic de cafenea” care alege și alege când va fi de acord cu Magisteriul, eu și soția mea am îmbrățișat învățătura Bisericii (vezi O mărturie intimă). Douăzeci și șapte de ani mai târziu, avem opt copii și trei nepoți (până acum!) fără de care nu ne-am dori niciodată să trăim o secundă. 

Când vine vorba de controversele papale, Pentru a revelație privată, la Reînnoire carismatică („botezul în Duhul”), Pentru a întrebări doctrinare, nu devii propriul tău magisteriu, un mic vatican, un papă fotoliu. Fii umil. Trimiteți-vă la Magisteriul autentic. Și recunoașteți că Biserica este în același timp sfântă, dar este și formată din păcătoși, de sus în jos. Discerne cu Mama, luându-și mâna, fără să o arunce deoparte din cauza unei unghii sau a calozilor.  

Aveți încredere în Isus, care nu și-a construit Biserica pe nisip, ci pe stâncă – că, în cele din urmă, porțile iadului nu vor birui niciodată, chiar dacă lucrurile se încinge puțin din când în când... 

Aceasta este porunca mea:
iubiți-vă unii pe alții așa cum vă iubesc eu.
(Evanghelia de astăzi)

 

ÎNTREBĂRI LEGATE

Papalitatea nu este un singur Papă

Catedra Rock

Iisuse, Ziditorul Înțelept

Papa Francisc pe ... 

Medjugorje ... Ce s-ar putea să nu știți

Medjugorje și armele de fumat

Raționalismul și moartea misterului

 

Mark vine în Ontario și Vermont
în primăvara anului 2019!
Vedea aici pentru mai multe informatii.

Mark va juca sunetul superb
Chitară acustică fabricată manual McGillivray.

Vedea
mcgillivrayguitars.com