Quandu Aghju scrittu U Grande Meshing prima di Natale, aghju cunclusu dicendu:
... u Signore hà cuminciatu à rivelammi u contra-pianu: A donna vestuta di sole (Rev 12). Eru tantu pienu di gioia quandu u Signore era finitu di parlà, chì i piani di u nemicu parianu minuscule in paragone. I mo sentimenti di scoraggiu è un sensu di disperazione svaniscenu cum'è nebbia in una mattina d'estate.
Quelli "piani" anu appesu in u mo core dapoi più di un mese avà chì aghju aspittatu cun impazienza u mumentu di u Signore per scrive di ste cose. Ieri, aghju parlatu di u sollevamentu di u velu, di u Signore chì ci hà datu una nova comprensione di ciò chì s'avvicina. L'ultima parolla ùn hè micca bughjura! Ùn hè micca speranza ... perchè cum'è u Sole si mette prestu in questa era, corre in una nova alba ...